Capitolul 18

475 27 3
                                    



- Care este treaba între tine și Ben?
Pe bune? Abia îl cunoscusem pe Ben și el a apărut la ușa mea cu intenția de a-mi cere explicații.

Avea vreun drept să facă asta? Sigur că nu. Mi-am dat seama că era în zadar să încerc să-l țin departe de mine pentru că oricât m-aș strădui să fac asta el va găsi mereu un motiv pentru a sparge orice bariere și a ajunge la mine.

- Răspunde-mi, mi-a cerut pe un ton glaciar trecând pe lângă mine și oprindu-se în dreptul canapelei. S-a întors încordat spre mine așteptând să-i răspund...

Sincer, începeam să mă satur de acest joc bolnav al lui. Ba mă voia, ba nu mă voia, ba mă iubea, ba nu mă iubea.

- Ben este un băiat de treaba și sunt sigură că vom fi foarte buni prieteni. Merg cu el la petrecerea lui Dylan!

- Se pare că îți pierzi din inocență, Eva. Și de fapt nu mergi la nicio petrecere!

- Jur că nu te mai înțeleg, Emilian! Nu îți pasă de mine, dar de fapt îți pasă. Poți să-mi explici? I-am cerut exasperată trecându-mi agitată mâinile prin păr, iar apoi mi le-am pus pe șolduri.

- La naiba, a mârâit întinzând mâna spre măsuță pentru a lua paharul de suc al Briannei, pe care l-a băut dintr-o înghițitură,iar apoi chipul lui fermecător a devenit crispat și a făcut câțiva pași spre mine.

Distanța dintre noi era atât de mică încât auzeam cum respirațiile noastre accelerate se sincronizau, iar tensiunea care plana în jurul nostru mă copleșea.

Inima îmi tremura în piept de emoție și de abia așteptam să scoată câteva cuvinte.

- Sunt atât de multe lucruri pe care mi-ar plăcea să ți le spun, dar nu pot... Nu încă!

Am închis ochii, am expirat șuierător și i-am fixat privirea întunecată, goală, rece... Știam că niciodată nu voi ajunge la adevăratul Emilian și oricât de dureros ar fi fost trebuia să renunț să mai visez la ziua în care vom fi împreuna, ziua în care eu voi sparge acel zid care îi înconjoară inima și-l voi cunoaște....

Acea zi nu va veni, iar iubirea pe care i-o purtam doar îmi devora sufletul ca o molimă și nu-mi doream ca în cele din urmă să ajung o inimă putrezită care nu va mai putea iubi niciodată.

- Nu vreau să te mai intereze viața mea pentru că eu am renunțat la tot ceea ce însemni tu pentru mine. S-a terminat, Emilian!

- Mă uit în ochii tăi și știu că minți, a spus atingându-mi obrazul cu mâna lui caldă și catifelată, însă mi-am controlat orice reacție și am rămas inexpresivă.

- Nu mint. Tu nu meriți nimic. Un om ca tine nu merită să fie iubit și vrei să știi de ce? Pentru că tu nu știi să oferi iubire, nu  îți pasă de sentimentele celor din jur, crezi că totul ți se cuvine și în fiecare zi porți o mască. Ești fals. Nimic din ceea ce văd nu este real... Tind să cred că ai avut dreptate când ai spus că ești doar un obiect.

- Nu sunt un obiect, s-a revoltat tulburat.

- Ba da. Ești la fel ca un obiect, gol pe dinăuntru, adică fără suflet! Ai înțeles? Lasă-mă în pace și nu te mai băga în treburile mele! Am dreptul să fiu cu Ben sau cu oricare alt băiat, am țipat împingându-l de lângă mine, simțind o durere atât de vie în piept.

Mă dureau toate cuvintele pe care i le-am spus și nu puteam să-mi imaginez furtuna din sufletul lui rătăcit. Ochii lui erau tulburi, el era debusolat, uluit de atitudinea mea și nu știa cum să reacționeze.

Dragă inimă, de ce el?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum