Tocilara 💋💟

Capitolul 16

Ajunsa in clasa, ma asez in banca punandu-mi cartile si aranjandu-mi parul cat de cat. Usa se deschide intrand profesoara cu un tip inalt parut cunoscut. Dupa ce ii analizez fata mai bine, imi dau seama ca e tipul cu care m-am intalnit pe strada. Aceeasi ochi, acelasi chip.

Profesoara isi drege glasul zambindu-i tipului de langa ea. Simt cum toate fetele din banci incep sa susoteaza si sa lesine din cauza acestui tip. Imi dau ochii peste cap si verific ceasul.

-Deci, dupa cum vedeti, aceasta persoana va va fi coleg, numele lui este Luke. V-as ruga frumos sa va purtati cat mai civilizat cu el si sa va respectati.

-Sii...dragule, continua profesoara, poti sa stai langa Meggie, o eleva foarte inteligenta, sigur te vei intelege cu ea. Ranjeste profesoara si se aseaza pe scaun.

Luke se apropie de banca si se aseaza zambindu-mi.

-Deci tu esti fata misterioasa? ranjeste aranjandu-si parul ciufulit, toate privirile fetelor fiind pe el.

-Poftim? ii zambesc fals acum uitandu-ma la el.

-Oh, doar iti amintesti ca ne-am intalnit astazi, ce coincidenta, nu? spune intre timp ce isi ia privirea de la mine pe fete facandu-le de mana.

-Da..ce coincidenta. Răspund răgușită cu gândul de a scăpa mai repede de aceste ore de scoala.

Timpul se scurge rapid,petrecandu-l cu tipul nou, Luke. I-am arătat toata scoala, am vorbit despre calitățile fiecaruia timp ce multe priviri au fost atintite numai la el. Recunosc ca este un tip care ar atrăgea multe fete dar tipul meu nu este. De ce ma gândesc la asta?
Gândurile imi sunt spulberate de o mana invartindu-se in fata mea si ma incrunt.

-Mai esti aici? Tocmai te întrebam ce vrei sa faci cand vei fi mare.

-Serios? Te intereseaza macar? Imi ridic o sprînceană si ma asez pe banca langa el.

-Normal, vreau sa ne cunoastem mai bine, cum tu esti prima persoana care o cunosc in aceasta scoala, te rog raspunde-mi. Zâmbește si se apropie mai mult de mine

-Pai, sa fiu sincera, am multe planuri pe viitor, vreau sa ma bazez mult mai mult pe facultate. Vreau sa ma fac doctor, poate daca am succes, in alta tara si sa imi vizitez mai des familia..Se asterne o liniste imensa după ce zic aceste cuvinte si ma uit in jos.

-Stai, unde iti sunt părinții?

-Oh, in Los Angeles. Au gasit un job acolo si au decis ca ma pot descurcă si singura. Vin dar foarte rar, dar nu spun ca nu vorbim.

-Am inteles. Aprobă din cap si se uita in gol.

-Ai tăi? Am vrut sa ezit aceasta intrebare dar mi-a iesit pe gura fara sa vreau.

-Sunt morți. Spune direct încă uitandu-se in gol. Ma uit la el uimită, doamne ce as vrea sa nu fi spus aceasta intrebare. Nici nu imi pot imagina cum e fara părinți. Sa trăiesti singur? Fara ca cineva sa iti zică cat de mult te iubeste in fiecare seara?

-Luke, chiar imi..

-Nu e nimic..Am putut trece peste asta si încă o pot face, si nu stiam ca iubirea te poate schimba asa de mult...

Rămân confuză pentru cateva secunde iar el isi da seama si zambeste.

-Am cunoscut o fata, ea m-a ajutat cum nimeni nu ar fi putut, a fost un înger care te veghea mereu si iti punea scut la toate. Atunci am stiut ca ea era familia mea. Aveam in minte un viitor cu ea, un viitor ca in povesti, dar visele nu se îndeplinesc asa usor..Exista consecinte.

-Si unde este..? Intreb cu o anumita teama jucandu-ma cu degetele.

-A avut un accident, si a murit. Câteva lacrimi s-au asternut in ochii lui albastri făcându-ma si pe mine.
Imi strang pumnii pentru a fi curajoasă si a nu dă frâu lacrimilor.

Ma pun langa el si il imbratisez strans lasandu-mi capul in scobitura gâtului sau iar el pe umărul meu.

Dupa 4 ore:

Ajunsă in fata usii apartamentului, caut cheia si deschid usa. Aprind luminile si imi las geanta sa cadă pe canapea. Urc scările si intru in camera mea fiind total înțepenită. Un buchet de trandafiri stătea pe pat cu tot cu un bilet mare atasat de el. Fereastra era deschisa trecandu-mi cativa fiori si frica isi face aparitia. Daca el este aici? Sau imi va face rău?

Înghit in sec si fac cativa pasi inceti spre pat. Ma asez si iau biletul si il deschid.

Vreau sa stii ca daca nu sunt acolo pentu tine, totimpul voi fi acolo in inima ta. Stiu ca daca vei înceta sa ma iubesti, eu nu voi protesta. Vrei sa plec, asa voi face iubito.

Te iubesc, Noel xx

Inchid biletul si il rup in mii de bucățele aruncându-le pe geam asa si cu buchetul.

-Nu ma mai las pacalita de data asta. soptesc si închid fereastra.

Ma uit in oglindă si imi vad propria reflexie. Fața imi este palidă si mohorîtă. Uneori imi este greu sa ma mai uit in oglindă, ma cred de multe ori un monstru ca le fac asta oamenilor. Dar nu sunt eu cea de vina care le pasă de sentimentele celorlalti.

Ma duc in baie, pornind apa fierbinte in cada, dezbracandu-ma. Ma las in apă, luată de gânduri.

Telefonul vibrează pe măsuță de langa cada si ma face sa tresar. Il iau rapid si vad ca apelantul este Amely. Oftez si ii răspund.

-Ce este? Spun rapid uitandu-ma in gol

-Buna si tie. răspunde cu un anumit regret. Meg, stiu ca am incurcat-o bine? Sunt o prietenă teribila ca am acceptat sa plec, dar te rog ofera-mi ultima sansa si sa ne întâlnim? Vocea ei este răgușită si o simt cum isi roade unghiile asteptând un raspuns afirmativ.

-Vin cu cea mai mare placere. răspund pe un ton obisnuit asteptând un raspuns si de la ea.

-In cafeneaua in care ne-am întâlnit poate? Rade facandu-ma sa zâmbesc si ii răspund afirmativ.

Închid apelul iesind din cada, luandu-mi un prosop moale alegandu-mi cateva haine. Imi iau un pulover gri cu mâneci largi, niste blugi negrii si conversii mei albi. Imi aranjez parul cat de cat, imi iau geanta si plec din apartament.

O iau pe un drum mai întunecat, fiind unul mai scurt ca sa ajung mai repede. Luminile de pe străzi sunt foarte slabe de abea daca mai vezi ceva, teama facandu-si aparitia din nou. Simt cum cineva ma urmareste dar poate sunt eu paranoică. M-am întors sa vad daca chiar asa este dar nimic. Imi continui drumul mărind pasul cu gândul de a ajunge cat mai repede. Nu a fost nici o idee prea buna sa ma întâlnesc la o cafenea la ora 11:40.
Simt un pocnet in spatele meu ce ma face sa tresar iar intr-o secunda cineva imi pune o cârpă la gură tinandu-ma strâns. Tot ce vedeam se transforma in negru plutind intr-un somn adânc.

Ei bine, si capitolul asta! Sper ca v-a placut? Unii poate se asteptau mai mult Meggie si Noel, dar ei mai pot astepta, nu? Vreau sa stiti cat de mult apreciez fiecare vot si fiecare comentariu împarte! Va iubesc si ne citim la urmatorul capitol!