Tocilară cu farmec ✔

Capitolul 2

                                       NU MAI SIMT NIMIC

       Milioane de emoţii ma încearcă atunci când ies din avion şi o văd pe Ayla şi fratele ei Ryan așteptându-ne . Ayla are in mână o pancarda pe care scrie : ,,Familia McCarthy
                                              In special Michelle".
Privesc spre Ryan şi observ ca inima mea nu se mai "comportă" la fel. Nu mai bate aşa de tare,  nu mai simt acei fiori pe măduvă spinării. Super!  Aş putea cântă ca nu mai sunt îndrăgostită de Ryan in timp ce aş face un dans victorios. Măcar acuma nu va mai trebui să ma comport aşa ciudat cu el. Am scăpat de o grijă.

       Mă intrept cu paşi mărunţi spre Ayla. Pe cine păcălesc aici? Alerg ca nebuna spre ea şi o prind drăgăstos in braţe. Ce dor mi-a fost de ea... Stam aşa minute bune până când Ryan mă bate pe umăr ca sa-mi atragă atenţia. Oh.. Aş sta îmbrăţişată cu Ayla si 5 mii de ani numai ca să nu dau ochii cu Ryan.  Abia acum realizez ce aiurea m-am comportat anii trecuţi cand el era prin preajmă.

    
      Simt cum îmi ard obrajii din cauza stânjelii. Am fost îndrăgostită de el inca din clasa a VII-a , iar de atunci ma tot bâlbâiam când vorbeam cu el. Dar ce scuza a mai folosit prietena mea:,, E din cauza pubertății! " Asta fiind intr-un fel motivul pe care il folosesc pentru a fii fata invizibilă in liceu. Imi era frică ca nu cumva sa se uite vreun băiat la mine ca mai apoi mie să-mi placa de el. Când imi place de cineva sunt Michelle pericol public. 

    

      --Ryan!  Ce mai faci, băietandrule! spun pe un ton extrem de amuzant in timp ce-i dau un pumn in umăr.  Sunt extrem de suprinsă atunci când el mă ia in braţe şi când ma sărută dulce pe obraz.

     
       --Mi-a fost dor de tine,  imi soptește la ureche si pun la pariu ca arătăm ca doi îndrăgostiţi. Încerc sa ma retrag din îmbrăţişarea lui de urs,  dar nicio şansă de izbândă. Până la urma imi da drumul si pot să-i observ pe gemeni muscandu-si buzele inferioare pentru a nu incepe să radă si pe părinţii mei care stau îmbrăţişaţi si şoptesc ceva de gen:"Ce mare a crescut fetiţa noastră " sau " Puiuțul nostru şi-a luat zborul" şi alte multe porcări.

         --Unde staţi?  mă întreabă Ayla dar imi dau seama ca nici eu nu stiu răspunsul întrebării mele. Unde stăm?  Timp de o săptămână trebuie sa stăm intr-un anumit loc.

          --Mamă,  unde vom sta timp de o săptămână?

           --La fratele meu.

           --Dar parca spuneai ca n-ai fraţi! se bagă si Bryne in discuţie ca musca in curul magarului.

            --De fapt am unul vitreg.

            --Vitreg?  întreabă si Oliver.

            --Da ! Ai uitat ca mama a fost adoptată?  intreb eu ironic cu un ton de superioritate.

             --Aaaa...... spun gemenii împreună lugind litera "a".

             --Cum il cheamă ? Intreaba si prietena mea.

             --Benard Ross.

             --Il are ca fiu pe Anthony Theodor? intreaba si Ryan.

             --Exact.

        Nu vreau să stau in casă cu un băiat care nu face parte din familie. Practic face parte din familie... Nu ma ajuţi deloc. Cât timp eu mă certam cu mintea mea se pare ca am ajuns la destinaţie. Se pare că casa lui Ayla e intre viitoarea mea casă  si casa in care voi sta o săptămână.  Va fii o săptămână plina de surprize....