Tocilară cu farmec ✔

Capitolul 7

                                  PRIETENĂ CU DIRIGINTA

 
        Când am ajuns la școală, toți s-au oprit din ce făceau înainte și s-au întors cu fața la mine si la Ayla . Ayla , probabil e deja obișnuită însă nu și eu. Dacă puteam, mă făceam aici mică, încât nimeni să nu mă observe. Acum auzeam cum alții susotesc despre mine. Auzeam cum unii îmi spuneau că-s, urâtă alții ca sunt aragaz cu patru ochi sau multe alte defecte. Dar mereu când vezi pe cineva, prima dată îi cauți defectele, apoi îi vezi și calitățile, de aceea vrei sa rămân fata invizibilă. Dar se pare că intrarea mea în școală nu e la fel cum mă așteptam.

   Brusc privirile ațintite pe mine se mută pe altcineva în spatele meu. Aș vrea să mă întorc, dar vreau să profit de această ocazie pentru a merge la mine în clasă. Merg cu pași grăbiți spre intrarea de la școală. Mama trebuia să-mi fii făcut înscrierea în această școală, așa că merg la domnul director.  Am uitat sa va spun ca domnul director este defapt unchiul meu vitreg. Bat la ușă, iar când îi aud vocea autoritară a unchiului meu spunând să intru, asta fac.

   Când am intrat în biroul acestuia, colțurile buzelor lui s-au ridicat formând un zâmbet sincer. Era îmbrăcat în costumul lui gri, cel cu care l-am văzut și ultima dată când am fost la el. Am fost la el de foarte multe ori în timpul verii, dar gemenii nu știau că el e unchiul nostru vitreg.

     --Elia, ce bucurie! îmi spune acesta. Acum ați aflat și al doilea prenume al meu. Adica doar prescurtarea lui.  Al doilea prenume al meu era Ophelia .Doar el îmi spune așa.

    --Am venit pentru orar si pentru cărți.

    --Desigur, poți aștepta o clipă? Mă întreabă iar eu dau afirmativ din cap. Până când el a venit, eu am urmărit contrastul biroului. Pereții erau de un alb imaculat, biroul și biblioteca sunt negre, cărțile din biblioteca au coperți albe. În această cameră te poți simți așa de împlinit.
     Când unchiul a venit cu cărțile mi-a dat toate detaliile pe care trebuie să le știu și mi-a dat cheia de la dulapul meu și orarul. Am zvîrlit-o spre dulapul 36 si mi-am luat cu mine numai cărțile necesare ca mai apoi să intru în clasă.Bat la ușă.

     --Intră!

   Când intru observ că băncile sunt așezate câte două. Catedra care e puțin uzată culoarea ei fiind alba ca laptele, iar pereții negri ca taciunea.

     --Buna ziua!salut intorcandu-ma privirea spre profesoară. În fața mea stă o femeie de vreo 24 de ani ~ nu-i dau mai mult ~, suplă, tunsă bob. Are ochi de un albastru ciudat de intens si parul șaten cu vârfurile mai deschise. Este dată doar cu puțin rimel, cu un ruj pal. Nu e prea sofisticată. Poartă o pereche de pantofi cu platformă negri, pantaloni de blugi mulați care-i pun formele în evidență, tot negri și o bluză largă neagră care are sub ea o cămașă tot neagră.

    --Tu trebuie să fii fata nouă. Nu?

     --Da. Condoleanțe!

     --Ce?

     --Am văzut că sunteți toată îmbrăcată în negru și credeam că..., spun și îmi simt cum obrajii mei au explodat deodată.Bravo ! Te faci de râs din prima zi!

     --Aaa...Da. Mulțumesc pentru grijă și pentru că ai sesizat asta. spune și pot observa o sclipire tristă în ochi, desi nu o arată.A cum te rog să te prezinți, continua ea.

      
   --Desigur. Bună! Mă cheamă Michelle McCarty . Sunt din L.A. Îmi place să ascult muzică în timp ce citesc.

    --Minunat!Eu sunt domnişoara Fox. Pot să-ți recomand si eu câteva cărți dacă dorești.

    --Mi-ar face o deosebită plăcere!