=26=

143 25 17
                                    

    Odată ce buzele lui Rin se uniră cu ale lui totul în jur se evaporă, rămânând doar ei doi. Singurul lucru ce-l mai putea auzi erau bătăile inimi lui. Buzele parcă-i ardeau – nu, toată fața-i ardea în acea clipă și habar n-avea cum să reacționeze.

    Oricum, nici nu trebuia să reacționeze într-un fel, căci sărutul se termină la fel de rapid cum începu, iar cei doi băieți se priveau în ochii acum, ambii cu obraji roșiatici.

    “E așa de frumos când înroșește…”

   — Rei, eu- începu Rin, dar din nu se știe ce motiv se opri din vorbit.

    Iar atunci revelația îl lovi pe Rei. Probabil era doar un accident sau ceva, un gest produs de adrenalină. Până la urmă era să-l calce mașina pe Rin, iar șansele ca ei doi… când existau alții mai buni pentru Rin și mai pe placul lui precum Haru…

    “De ce mă simt așa dezamăgit?”

   — N-nu-i nimic, Rin, înțeleg. Nu trebuie să te scuzi.

    Încerca să-i zâmbească, să pară că totul este ok, dar îi era greu. Acum avea parte de o altă senzație nouă și nu-i plăcea absolut deloc. Era ca și cum nu mai putea să respire, ca și cum ar vrea să strige după ajutor, dar nu poate din cauza lipsei de oxigen, așa ca tot ce poate face este să se obișnuiască cu ideea că avea să moară.

   — S-Stai! Nu mă înțelege greșit, n-a fost un accident!

   — Nu trebuie să spui asta ca să mă simt eu bine, Rin. Ți-am spus, înțeleg. Mai bine să lăsăm lucrurile așa și-

   — De când ți-am auzit vocea pentru prima dată am avut fantezii cu tine în timp ce mă masturbam!

   — E-Eh?!

    Rei Ryugazaki.exe has stopped working.

    Change the point of view from Rei to Rin.

    Sorry. You can continue to read now.

   — E-Eh?!

    Imediat ce auzi reacția lui Rei își dădu seama ce mare prostie făcu, dar era prea târziu să dea înapoi. Ce vreți, se panicase copilul, dați-i o pauză.

   — A-Adică… Uite, chiar am vrut să te sărut mai devreme. De mult timp vreau să fac asta. Îmi cer scuze, probabil tu nu mă vezi în acel fel, dar cineva obișnuia să spună “Nu renunța! Fă-ți visele realitate!” sau ceva și-

   — T-Tu chiar vorbești serios, Rin?

    Rin putea vedea în ochii lui Rei ceva ce nu credea că va vedea vreodată – speranță, iar asta-i fu de-ajuns ca să înțeleagă că sărutul în sine nu fu o greșeală.

    Nu putu să nu rânjească, câțiva dintre dinți lui foarte ascuțiți ieșind la iveală.

   — Desigur. Nu te-am mințit niciodată până acum.

    La acea remarcă Rei înroși (dacă e posibil să înroșească mai rău decât este deja), iar Rin nu se abținu să-l sărute din nou.

BONUS :

    După alte câteva minute de mers în liniște Rin îl apucă pe Rei de mână, spre surprinderea ochelaristului.

   — Eh? Rin?

   — Și… Ia zi, vrei să fi iubitul meu?

    Încerca să pară cool, dar roșeața din obraji îl dădea de gol. Nu că pe Rei l-ar fi deranjat, Rin era frumos când înroșea. Bine, mai frumos decât este defapt, oricum.

   — Sigur.

   — Deci… La mine acasă sau la tine?

   — Eh?

   — Păi, nu ți-am dat acel blowjob pentru scorul perfect la mate. Mă gândeam că-

   — Rin!

The end (neh, mai sunt două bonusuri în capitolul următor)

E doar un pervers //RinRei fanfiction//Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum