Tocilară cu farmec ✔

Capitolul 13

Ascultam o noua melodie a lui Luis Fonsi atunci când alergam pe drum. Era in jur de ora zece noaptea iar eu alergam in bustiera si colanti in ploaie. Picături le de ploaie imi cadeau pe faţă, iar vântul le contopea cu pielea mea uşor bronzată. Baltile limpede vibrau in momentul in care picioarele mele faceau contact cu ele. Luminile difuze luminau câte o parte din drumul spre casa. In jur se auzeau sunetele animalelor fără adăpost, iar de o dată simt cum ceva ma prinse de piciorul meu drept. Era un mic catelus, cu blana de culoarea ciocolatei şi ochisorii negri asemenea cărbunelui. Puteam sa-l văd cum tremura uşor , incercand sa-mi atragă atenţia. M-am aplecat spre el si l-am luat in braţe mangaiandu-l. Eram conştientă că ziua urmatoare va trebui sa-i fac o vizită doctorului din cauza zdravenei răceli pe care o voi căpăta şi cu toate acestea imi păsa mai mult de micul suflet ce şedea in braţele mele.

Mergând uşor fără a-mi păsa de mine însămi, in speranţa de-a nu-l trezi pe micul catelus din braţele mele mă indreptam spre casă. Luna era cea care imi călăuzea drumul, oferindu-mi in acelaşi timp si un peisaj scos din rai. Deşi ploaia era abundenta peisajul era de milioane. Lumina lunii de culoarea sângelui contura dealurile si coborasurile acestora, refectandu-mi o imagine total opusă uneia de ianuarie. Cine ar fii crezut că in mijlocul iernii o să ma găsesc mergând in ploaie spre casă cu un catelus in braţe îmbrăcată intr-o bustieră si o pereche de colanti. In niciun caz eu. Nu mi-aş fii imaginat că voi fii nevoita sa ma mut din L. A. sau că venind aici voi avea parte si de primul sărut. M-as fii imaginat genul acela de persoana cu 1001 de pisici plangandu-si sieşi ca nu a avut parte de primul sarut sau ca nu avusese vreo relatie stabilă astfel pentru a se căsătorii.

Dacă mi-ai fii spus acum 4 luni că mutandu-ma aici voi incepe sa am tot felul de vise sau cosmaruri cu un bărbat pe care nu l-am mai întâlnit, ti-aș fi spus că te-ai lovit grav la cap si ca ai inceput să ai vedenii. Inainte aveam o viaţă anostă. Dar mutarea mea aici m-a intors la 180° , neînţelegând nimic despre mine însămi. Nici nu observasem ca eram deja in faţa camerei mele. Intru şi iau o pernă , o aşez pe jos pentru ca mai apoi să aşez câinele pe ea. Mă îndrept spre dulap pentru a-mi alege un tricou bărbătesc al lui Oliver şi pantalonii mei scurţi. Ajunsă in baie deja cu hainele in mână, le ajez pe suport si intru in duş. Mă dezbrac de hainele pe care le aveam si le arunc in cosul de rufe. Când apa caldă făcu contact cu pielea mea, aceasta vibra afectată.

Mă dau cu gelul meu de duș de rodie astfel ajungand sa-i inhalez mirosul. Mă clătesc de spuma rămasă pe corp si ies pentru a lua un prosop oprind astfel căderea picurilor de apă pe gresia rece a băii de culoarea argintului. Îmi şterg mai bine corpul şi mă imbrac cu veşnic el e mele pijamale albastre cu unicorni din serialul meu preferat din copilărie. Imi aşez scaunul in faţa onglinzii, mă aşez pe el abia după ce am pregătit cele necesare. Îmi dau părul de culoarea karamelului cu uleiul meu de aloe vera special pentru acesta şi-l pieptăn delicat pentru a nu-mi răni pielea capului. Ridic feonul cu o mână, bagandu-l in priză cu cealaltă şi -l dau la maxim, aşa cum fac deseobi. Mă spăl pe faţa protejată de orice rid şi -mi pun pe periuţă pasta de dinţi de culoare albastră, cea corespunzătoare înainte de culcare.

Odată dinţii periati, îmbrac un halat si-mi prind parul într-un coc neîngrijit. Ies din baie şi mă îndrept spre patul situat in mijlocul dormitorului in care mă odihnesc eu. Vreau să dorm dar nu reuşesc din cauza fricii ce mă bântuire de dimineaţă. Nu vreau să-l mai văd. Nu stiam cine este, iar mama nu-mi spunea. Am o mică impresie că el a însemnat ceva important pentru mine, dar oare ce? Deschid laptopul neavând de ales şi caut aplicaţia Google şi-mi caut un film-animat pe care să-l pot viziona. Deşi a fost o alegere grea , am ales să mă uit la Emoji Filmul.

A doua zii

Filmul m-a captivat, dar fiind obosită in scurt timp l-am abandonat in speranţa de-al vedea astăzi. Îmi fac rugaciunea de dimineaţă învăţată de mică mă îndrept bucuroasă spre sufragerie deoarece nu am mai avut vreun vis asemănător celui anterior. Sunetul facut de paşii mei răsună in toată casa ceea ce înseamnă că aceasta e pustie. Ajunsă la masă trag scaunul încercând să nu fac gălăgie, dar lumea era impotriva mea. Scartaitul cauzat de scaun la contactul acestuia cu gresia se auzi in toată casa. Mă aşez pe acesta şi o văd pe Flora, manajera noastră cum imi aducea micul dejun. Când voii să se-ntoarca in bucătărie glasul meu răguşit o oprii:

-"Flora? " spun, deşi sunase ca o intrebare iar aceasta îşi întoarse privirea din nou la mine privindu-ma confuză. Mimica fetei putea reda foarte bine sentimentul de panică intensă şi dacă nu o linistesc acum mi-e frica sa nu faca vreun atac din aceasta cauza. Nu de alta, dar chiar nu am nevoie de cosmare noi. Sunt o fire prea sensibila ce poate ramane traumatizata de la o picatura de sange.

-" Mai doriti ceva? Nu va place ceea ce am gatit? Daca vreti o sa va pregatesc altceva doar trebuie sa-mi specificati dorintele dumneavoastra!" spuse pe nerasuflate.

-" Flora nu stiu cum ai fost instruita la facultate sau ceea ce ai facut, dar comportamentul tau e inacceptabil!" spun dur, iar fata ei devine si mai panicata. " Nu vreau sa te aud spunandu-mi doamna sau domnisoara de acum inainte. Puteti sa-mi spuneti simplu Michelle. Nu stiu ce considerati ca sunteti, dar vreau sa stiti ca nu sunteti vreo servitoare de-a mea sau ceva de genu' . Asta ar fii inacceptabil. Nu mai fii atat de agitata si tu esti o parte a familiei de acum ok? Apropo ceea ce voiam sa-ti spun este ..... Vino aici si mananca cu mine, si nu te sfii dar nu te simtii nici oblicata. Esti intr-un stat liber." imi termin discursul venit dintr-o data iar aceasta abroba printr-o miscare simpla a capului ca mai apoi sa plece spre bucatarie.

Flora era o batranica cam de 50 de ani cu ochii ei de culoare albastra si parul usor ondulat de culoarea unui gri neutru. Deseori purta un costum bleu-marin asemenea Mării Mediteraneene si pantofi negri. Nu înţeleg de ce nu-şi ia o îmbrăcăminte mai lejeră, până la urmă e parte din familie. Probabil presupune ca noi am fii genul acela de oameni care se cred superiori şi faţă de Dumnezeu , dar de ceilalţi ce să zic... Nu, si noi lucram pentru bani şi ea la fel. Acesta e ciclul vieţii oameni buni, lucrezi ca să trăieşti. Trăieşti si pe banii parintilor, dar până când?

-" De când stai aici? " o intreb curioasă pe Flora.

-" De 16 ani. "

- " Atunci dacă te rog ceva, îmi îndeplineşti dorinţa? "

-" Depinde de dorinţă. "

-" Te rog cateva mici lucruri. 1.Nu vreau să mai mananci in bucatarie vreodată. Aici tu nu esti o servitoare eşti un ajutor. 2. Când ai nevoie de ajutor la ceva sa ma chemi. Vreau să fim prietene si să ne intelegem bine. 3. Să nu mai foloseşti pronume de politeţe la adresa familiei noastre. Noi ar trebuii sa ni te adresăm tie astfel. 4.Comporta-te ca de parca ai fii bunica mea, iar noi suntem nepoţii si fii tăi. Chiar nu vreau să te consideri inferioară nouă. De acum faci parte din familia noastra. "

-" Desigur, dragă! "

Deodată se auzi o bubuitură in uşa urmată de altele . Mă ridic de pe scaun facandu-i semn Flotei ca e in ordine şi ma îndrept spre aceasta. Când o deschid dau de o Ayla toată roşie la faţă, respirand greu. Mă ia de mâneca bluzei de pijama si mă taraste la propriu spre camera mea. Ajunsă acolo eu ma aşez pe pat ies rămânând in continuare in picioare. Studiind-o pot observa tinuta pe care o poartă : o bluză strâmtă roşie cu dungi albe ,pantaloni mulaţi de blugi de culoarea negrii şi ca încălţăminte alegând o pereche de conversi albi; si punga ce conţine o cutie ceea ce-mi starneste curiozitatea.

- "Ce ai in punga?"

- " Aaa...da" spune si scoate cutia din punga oferindu-mi-o ."Asta e pentru tine."

-"Cu ce ocazie?" Nu prea o intalnesti pe Ayla darnica decat daca vrea ceva de la tine. Ea se uita la mine cu o fata gen: Nu-mi spune ca ai uitat...! Eu devenind si mai confuza.

-"Nu-mi spune ca ai uitat ! Azi e ziua ta găgăuțo!" spune iar eu ma simt de parca cimeva ar fii aruncat apa rece pe mine. Cum am reusit sa uit si in anul acesta ziua mea de nastere? Mie mi se pot face petreceri surpriza foarte usor deoarece eu uit in fiecare an aceasta zii "importanta" pentru mine. Vai, mare lucru , am imbatranit inca un an! " Acum hai sa ne pregatim pentru petrecere! " imi spune si sunt din nou in delir. " Stii... Nu mereu in viaţă faci 19 de ani," imi spune " ar trebuii si tu sa dai o petrecere măcar cu cei cunoscuţi sau măcar cei apropiaţi. Oricum nu poti schimba nimic nici dacă ai vrea Bryne si Oliver au chemat deja pe cei din Shot şi incearca sa nu te mai cerţi atat de mult cu Urs" .

SHOT, SHOT, atata pagubă pe capul meu!