Tocilară cu farmec ✔

Capitolul 14

                                     ADEVĂRUL DEZVĂLUIT

  –" Nu vreau să merg la petrecerea aceea!  " Spun in timp ce Ayla îmi cauta haine potrivite.  "Adică ce voi face acolo? Voi sta si mă voi uita la voi cum dansaţi sau discutaţi despre subiecte ce nu ma privesc? "

   – " Vii,  am anunţat 122 de persoane ca să vina de ziua ta. Vin şi toti copii de la facultatea din L. A. " spune iar eu rămân încremenită,  dacă ei vin o să strice tot ce am zidit eu până acum. O să le spună adevărul tuturor.  Toti o să afle că eu defapt sunt si Opthelia şi Michelle.  " Nu e frumos să avem o petrecere fără o sărbătorită! "

   –" Nu pot să cred că ai facut asta! Îţi dai seama că ei vor strica totul?  O să spună ca eu sunt şi Opthelia si Michelle! Tot ce am zidit eu aici se fa dărâma in cateva minute! "

    – "M-am ocupat de asta." spune sigura pe ea." Toti din L.A. au avut scris pe invitatie ca e petrecerea  Optheliei nu al lui Michelle." Sper c-asa sa fie.

                                     *               *             *

               Multe cuvinte pot exprima ceea ce simt acum
, dar numai unul este acela care este piesa lipsă din puzzel.  In seara asta am fost fericită,  bucuroasă,  tristă,  melancolica,  dar cel mai mult emoţionată.  Emoţionată pentru că nu ştiam cum vor reacţiona cei din vechea mea şcoală.  Poate m-ar fi urat sau poate m-ar fii iubi sau alţii  se pot preface şi să ma înjunghie pe la spate pentru că prietenii sunt cei mai aprigi duşmani.  Nu aş fii crezut că o prietenă te poate urâ atât de mult in realitate. Mereu am crezut că ma place că mă iubeşte.  Trădată,  acesta era cuvântul care lipsea in puzell-ul meu. Asta a fost planul ei,  să-mi ajungă sub piele şi să dezvăluie secretul meu cel mai mare.  Uneori vrei să crezi că totul e un cosmar şi că te vei trezii din clipă in clipă,  dar stii că e anapoda.  Nu poţi să te păcăleşti pe tine insuti pe cei din jur...  Nu poţi face nimic, absolut nimic.  Am fost emoţionată când am intrat in acea incapere,  neştiind  ce mă aşteaptă. Mii de lacrimi mi se scurg din ochi , dar pentru ce? Pentru ce?  Dacă aş fii stiut răspunsul ar fi fost mai uşor.

         Unii au un umăr pe care poti plânge,  dar ce rost are?  Ce rost are dacă acel umar de fapt e vina suferinţei tale?  Ce rost are să plângi pe umărul celui care te-a trădat?  Celui care te-a făcut  să plângi in fiecare seară  şi dimineaţă?  Mii de întrebări şi niciun răspuns.  Chiar nu ştiam că se poate ajunge aici.  Nu ştiam că cineva poate juca teatru timp de 17 ani.  Chiar in cea mai importanta zii din an,  cea in care implinesc 19 ani afu adevărul.  Corpul mi-e obosit,  capul mă doare iar inima n-o mai simt,  probabil se odihneşte..  Nu-i pasă că ea a fost sprijinul meu timp de câţiva ani,  îi pasă de ea însăşi.  Oamenii pot fii atât de josnici încât să te păcălească ore,  zile,  săptămâni,  luni chiar si ani la rând fără să le pese ca si tu ai sentimente si o inimă ce se poate sfărâma din cauza faptelor sale. Nu se gândesc că ai şi tu o viaţă de trăit,  nu se gândesc la nimic pentru ca inima lor e inundată de urâ,  gelozie, mânie; sentimente necunoscute mie cu toate că sunt aşa de aproape.

        Sunteti curioşi să aflaţi ce s-a intamplat? 

        
       Toţi am avut parte de acel moment t in care ne purtam jegos cu cineva,  fie cu aceasta de faţă, fie barfind-o.  Bârfa,  un cuvânt mare cui îi stim toţi semnificaţia,  dar oare stim cum se simte si cel pe care-l bârfim? Da,  poate ştim actiunea şi ce constă in a o practica dar oare stim si ce se afla in spatele bârfei?  Gelozie,  urâ, mândrie,  toate aşa cunoscute şi totuşi  neexplorate.  Le-am trait cu toţii: URA,  deşi e experimentat de toţi de mii de ori pe an nu a fost explorată de nimeni deoarece nimeni nu stie motivul urii.  Nici bine nu întâlnim o persoană că şii incepem s-o barfim pentru că nu ne place. Dar ura asta de fapt de unde provine?  De la Gelozie . V-aţi gandit puţin ce frumoasă ar fii lumea dacă toti am fii buni?  Eu m-am gândit când eram mică.  Până ieri am fost o falsă,  o persoană extrem de falsă.  Nu mă pot gândi cum am ajuns intre acesti nenorociti mincinoşi,  dar vreau să plec cât mai repede de lângă ei. Acum ce pot face?  O să mă prefac că nimic nu s-a intamplat?  Că nu am auzit nimic? Sau să le spun că am aflat adevărul ? Până ieri credeam că cel mai rău lucru care mi se putea întâmpla ar fii ca ceilalţi să afle că sunt soră cu gemenii McCarthy,  iar acum aflu că totul a fost o minciună?  Un plan facut de "mama", dacă o pot numi aşa şi de "tata"? Cum mi-au putut face aşa ceva?  Cum au reusit sã facã asta?  SA MĂ DISTRUGĂ!