Răpită de un mafiot ll

•8•

După ce afla de la spionii lui că Maria a părăsit mănăstirea,Kevin da ordin sa fie aranjata o camera special pentru fata ce urma să fie prinsă în iadul lui înflăcărat.

Avea de gând să o păcălească pe Maria într-un mod mârșav ca fata să se căsătorească cu el.

Chiar daca putea pur și simplu să o omoare în momentul în care punea mana pe ea,el nu voia să facă asta pentru că până la urmă...care ar mai fi fost distractia?

Își chemă doi muncitori loiali,o femeie în vârstă împreună cu soțul ei și le explica ce trebuie să facă astfel în cat fata cu ochi de căprioară să creadă că oamenii aceia sunt părinții care i-au lipsit atât de mult

-Doamna Gonzales,îi veți anunță pe toți oamenii fermei că de acum vă numiți Ana Gonzales iar soțul dumneavoastră Sebastian Gonzales,s-a înțeles?

Doamna Gonzales se afla in ferma decand băiatul avea 16 ani și fiind angajată de către tutorele,adică unchiul acestuia că veterinar al fermei împreună cu soțul ei care și acesta este la rândul lui tot veterinar nu avea incotro decât să execute planul copilului care a crescut sub ochii el și care acum,in ochii ei,nu mai părea un copil drăgălaș ci doar un diavol care urma să-și verse furia pe o biata fată ce  nu a greșit cu nimic din perspectiva ei.

-Am inteles,domnule!și pleacă să îi anunțe pe toți că din Mirabela Gonzales a ajuns Ana Gonzales.

Nici soțului ei, Eduard nu i se părea o părere bună și începea să-și roada unghiile de furie,obicei pe care îl avea din totdeauna.Incepea să se întrebe cum de a ajuns un copil atât de drăgălaș că Kevin,un mic diavol?Chiar daca era mai rebel,el niciodată nu avea în plan să omoare pe cineva.I-a ajutat pe toți oamenii de la ferma cu problemele lor de sănătate,ii ajuta mereu pe oamenii din sat cu diferite probleme și mai ales pe copii de la orfelinat.

-Unde e vechiul Kevin și de ce ne-a părăsit?

***

După 2 kilometri de alergat în picioarele goale,Maria se oprește gâfâind și se trântește in genunchi din cauza durerii nesuportabile de picioare.

-Statia,unde o fii statia?se întreabă copila in timp ce-și mângâia genunchii.

Se ridică iar și începe să meargă încetișor pe drumul rece și aspru de sub picioarele ei.

Dupa încă un kilometru,zărește statia de autobuz în sfârșit.Fericita și obosita se pune pe băncuță aproape inexistenta de lângă panoul ce afișa ruta autobuzelor și observa numele fermei de pe harta din scrisoare.

Era atât de fericită că urma să-și întâlnească părinții.Abea aștepta să le simtă îmbrățișările și să le audă glasul dulce.Avea atâtea să le spună...și era convinsă că și ei abea așteptau să le povestească despre viața pe care au dus-o fara ea.

În sfârșit avea o mama care sa ii împletească părul și care sa o cicălească la cap  cu diverse lucruri așa cum făceau mamele care vizitau mănăstire  împreună cu fiicele lor.

In sfârșit avea un tata care sa ii ieie apărarea de fiecare dată când mama ei o certa.

Vedea lucrurile astea des prin mănăstire și vedea în cărți cum tatii care-și iubesc fiicele le citesc noaptea povești și le pupa fruntea in timp ce le spunea "Noapte buna!".Oare așa avea să fie și tatăl ei?
 
Maria este trezita din lumea imaginară la realitate decatre farurile putrnice ale autobuzului.

-Unde mergeți domnișoara?

-Inspre fericire! spune fata zâmbind și se așează pe unul dintre scaunele de piele ale autobuzului.

Hei,dragilor!Gata și capitolul asta :) Țin sa va spun că nu e editat și dacă e sa întâlniti vreo greșeală gramaticală sau de exprimare,va rog să iertați aceasta scriitoare neatentă :).Nu uitați de steluță!(mă simt ca o cerșetoare:)) ).Ah,să nu uit...la multi ani cu ocazia minunatului 8 martie! :*