Tocilară cu farmec ✔

Capitolul 19

                                              S-A TREZIT

         –"  Sunt îndrăgostit !" repet pentru a mă convinge pe mine însămi de aceasta. " Sunt îndrăgostit de iubita lui Cale! Ce ma fac? " Da.. iubita lui Cale,  i-am vazut împreună ţinându-se de mâna spunând că sunt împreună.  Nimeni nu va trebui sa afle asta.  Nu-i pot face asta prietenului meu .

         Mă arunc in pat si-mi repet uitându-mă la perete :

                      " Sunt îndrăgostit de iubita lui Cale! "

                             *                      *                        *

       Ma trezesc datorită telefonului ce sună încontinuu. Incercasem să nu-l bag in seamă,  dar persista şi pana la urma ridic fara a mă uita la apelant.

          CONVORBIRE TELEFONICĂ

          –" Alo! " spun somnoros cu o voce răgușită.

          –" S-a trezit! " probabil e Cale

           –"Cee?!"

           – "S-a trezit! "

           –" Cine  naiba s-a trezit?" spun furios deja banuind despre cine e vorba "Spune-mi ca mă iau toţi dracii dacă mai taci mult! " ţip deja exasperat văzând ca nu mai raspunde.

            –" Michelle! "

            –" Si ce mă interesează pe mine despre Opthelia? " spun furios .

              CONVORBIRE TELEFONICĂ ÎNCHEIATĂ

           Nu pot să cred că mi-a închis.  Boul. Şi in plus ce-mi pasa mie ca iubita lui s-a trezit? Oare suspectează ceva?  Nu cred.. 
Ar fii crezut ca-mi pasă de iubita lui putin pe-a locuri. Dar nu!  Nu o să fac asta,  o să mă comport ca de obicei cu ea. 

            Până la urmă decid să mă intorc in New York.  O pup pe obraz , pe mama şi îmi i-au valiza încă neatinsă in maşină.  Nu pot sa cred ca m-am intors in ţară doar pentru 3 zile.  Cine ar face asta? Mă imbracasem lejer; intr-o pereche de pantaloni si un hanorac de trening.

              Mama imi dă câteva de-ale gurii şi mă urc şi eu pe scaunul pasagerului. Şoferul din stânga mea era imbracat intr-un costum bleo marin . O să mă interesez şi de Ophelia mai târziu,  fara a da cuiva ceva de bănuit.

             Pov.  OPTHELIA

        Eram intr-o incapere necunoscută mie. Pereţii de culoarea laptelui îmi trezeau senzaţii  neobisnuite.  Nu am mai experimentat până acun sentimentul de frică, tot ce am experimentat este sentimentul de bucurie. 

          Atunci când venea mama acasă cu ceva pentru tine sau unchiul  ce tocmai murise din cauza asa zisei sale soţii experimentam acest experimentat. De tristețe  deşi mă furase din sanul mamei mele si pretinzase că sunt fiica sa,  am fost trişcă cand sufletul acestuia s-a stins. 

            Mobila era simplă si asta mă ajuta pentru acomodare.  Geamurile erau interzise,  acest lucru il dovedeau gratiile acestuia.  Uşa era din fier,  probabil acesta fiind otel. Intrurapatorul era inexistent,  singura sursă de lumină fiind chiar acel geam mic îngrădit de gratii.

            O rază de soare se reflecta in  oglinda,  ca mai apoi sa formeze un minicurcubeu pe perete. Se pot auzi sunete din spatele uşii ca in final aceasta să se deschidă dezvăluind un barbat tânăr,  de aceeaşi vârstă cu mama, probabil.

              – "Bună Iris, vrei ceva? "

              Dau negativ din cap nestiind cum sa reactionez de frică.

               – "Uite, " spune ridicând mâna dreaptă punând in evidenţă cateva obiecte vestimentare" ti-am adus cateva hăinuţe.  Mi-ar placea dacă te-ai imbraca cu ele pentru a putea ieși împreună in parc. "