Tocilară cu farmec ✔

Capitolul 22

                                        ALYA ŞI ROCKERS

 
          Eram pregătită pentru a ieşi cu fetele in oraş.  M-am îmbrăcat,  la alegerea mamei,  cu o rochie turqoise, mai sus de genunchi cu o palmă.  Culoarea acesteia imi placea,  altceva îmi displăcea. Decolteul acestei rochii era prea mare şi oferea privitorilor o imagine de neinchipuit. 

        Pentru a nu atrage toate privirile masculilor spre mine am ales să iau şi o geacă de piele de culoarea negră peste aceasta. Cu rochia am asortat niște cercei de aceaşi culoare şi o pereche de papuci de culoarea neagră,  pentru a se asorta cu geaca de piele.

         Mama a fost mândră de rezultat. Aceasta ma conduse pana la uşa,  povestindu-mi cum se îmbrăca ea la varsta mea şi cum i-a cucerit pe toţi masculii din calea ei.

         –"Aşa l-am cucerit si pe tatăl tău! "

         –" Mamă,  înainte sa leşin eu mergeam spre camera ta pentru aţi spune ce am visat. "

         – " O să mai vorbim după ce vii."

         –" Omul acela din spital,  spunea ca e tatăl meu e adevărat? "

         –" Cred că vorbeşti despre Reichel...  Nu ştiu despre cine vorbeşti,  lasă când vii mai discutăm. "

          –"Nu pot să stau acasă? " intreb cu speranţa de a primii un răspuns afirmativ.

           –"Nu. "

           –" Dar-.... " nu mai continui pentru că mi-a inchis usa in nas.

               Voiam să o intreb care este cauza amneziei mele.  Adică cum de mi-am uitat trecutul dintr-o dată? Orice are un motiv anume.  Telefonul din buzunarul gecii imi vibra şi cânta melodia băieţilor "Mia" , cea pe care au inregistrat-o acum cateva săptămâni. 

               Nu mă condamnaţi,  îmi place melodia. Îi raspund la telefon,  iar aceasta imi dă toate indicatiile pentru a ajunge la locul întâlnirii.  A spus ca va ieşii tot grupul ei de prieteni aici.  Vrea să-mi facă cunoştinţă cu cei din grup.

                 Când am ajuns la cafeneaua menţionată de prietena mea,  singura de fapt,  o caut cu privirea. Am putut să o observ stând la o masă cu câţiva prieteni de-a ei,  probabil ei sunt cei cu care vrea sa-mi facă cunoştinţă.

                  Doar dupa faptul cum arată stiu că ei nu sunt de nasul meu. Sunt cinci persoane,  doua fete şi trei băieţi. Un băiat este blond cu ochii negri ca şi cărbunele.  Acesta are un persing in buza de jos şi alte două in nas. Poartă un tricou negru,  geaca neagră , bocancii negri şi pantalonii ...–ce credeţi?–...albaştri. Oare mi se pare mie sau chiar e dat cu rimel.  Cel cu părul şaten are aceeaşi ținută  ca cel anterior doar ca acesta are persing in in sprâncene,  de fapt are chiar cate trei in fiecare. Cel de-al treilea,  adica cel brunet e copia fidelă a primului.

                  O fată are un aer ce imi displace. Se comporta ca si cum ea ar fii superioară tuturor celor de pe aceasta imensa planetă. Are un look asemănător băieţilor. Am observat-o atunci cand râdea că avea un persing in limbă,  vă întrebaţi cum am observat asta?  Se pare că această roşcată are obisnuinta ca atunci când râde sa-şi scoată limba afară din gură. Aceasta are ochii verzi. Este îmbrăcată intr-o rochie mulată şi cu un exagerat decolteu.  De ce mai poartă rochie dacă aceasta îi ascunde doar mamelele?  Rochia îi este până la fund,  eu crezând mai mult că este un tricou.

                   Alya stă pe un scaun alături de cealaltă fată,  care mi se pare mai cuminte. Aceasta e singura cu care s-ar putea sa ma înţeleg. Aceasta avea o carte in faţă citind "Al doilea razboi mondial al spionilor"? , astfel ascunzandu-si mare parte din aceasta.  Şi eu am citit aceasta carte şi imi place foarte mult. Sper sa ne înţelegem.

                  Îmi iau telefonul din poşetă pentru a-i trimite un mesaj Aylei pentru a o intreba ce caută cu aceşti oameni. In puţin timp primisem răspunsul acesteia:

              "Sunt cei mai faimoşi rokers din această regiune,  e o minune că au ales să-mi fie mie prieteni"

                  Dându-mi seama că nu am ce cauta aici plec acasă,  asa am ocazia de a afla despre  trecutul meu.  Când am ajuns acasă am observat că mama doarme asa că nu am mai deranjat-o şi am plecat la mine in camera pentru a mă pune pe dormit.