Între abis şi paradis

4. Întâlnirea

Săptămâna nici că putea să treacă mai repede. Duminică seara după cină desfăşurată ca de obicei între ea şi Aleida, Anastasia a decis că are nevoie de o baie căldă şi lungă care s-o relaxeze.  Şi-a luat un prosop mare şi alb şi a umplut cada cu petalele trandafirilor luaţi dintr-o vază de pe hol, „oricum erau aproape uscaţi, şi apoi grădina e plină de alţii”. Şi-a pus cu grijă deoparte hainele murdare şi s-a scăldat în apa caldă şi primitoare. Începuse să se gândească la viaţa ei dinainte de asta. Desigur că George fusese bogat la un momentdat şi avuseseră o casă mare. O casă pe care au trebuit s-o vândă ca să aibă ce să mănânce, pentru puţină vreme însă. Apoi şi-a amintit de moartea mamei sale care s-a stins atât de repede în mai puţin de două luni, de loviturile şi jignirile lui George după aceea, şi în final la faptul că a ajuns din sărăcia lucie în care a fost, să fie tratată ca o regină, să facă baie în căzi cu trandafiri şi să guste din mâncăruri fine, cu tacâmuri de argint pe farfurii de aur. Bine poate fără farfurii de aur. Dar totuşi, situaţia i se părea ireală.

 A auzit câteva zgomote surde, pe hol: paşi apăsaţi, şi o uşă scârtâind. Cel mai probabil era Aleida care venise la culcare. Şi-a dat ochii peste cap şi s-a scufundat cu totul sub apă.

                                                           *

Ochii lui scrutau camera rătăciţi când a observat lenjeria femeiască pusă pe patul lui. Era obosit şi confuz şi nu înţelegea ce e cu chiloţii aceia obişnuiţi pe pat. Probabil ultima femeiuşcă cu care îşi făcuse de cap îi uitase aici. Dar erau ciudaţi. Prea simpli, albi, normali, fără dantelă sau găuri de prost gust care ofereau o privelişte cât se poate de explicită prin ei. Bumbac şi atât. Se simţea stupid că stătea şi analiza o banală pereche de chiloţi, dar asta nu înceta să îi dea de gândit. Nu mai fusese în casa asta de mai bine de 5 ani. Pe atunci obişnuia să umple casa cu femei şi să dea petreceri unde se înota în şampanie şi se fuma tot ce se putea. Însă papucii de casă pufoşi nu puteau fi uitaţi de vreo femeie adevărată, cu care obişnuia el să meargă.  Nu îşi amintea să fi adus vreun astfel de specimen. În plus păreau noi. Poate mama lui decisese să se mute în camera lui ca să îşi mai aducă aminte de el.

A auzit gălăgie din baie. Un uscător de păr şi o voce feminină se îmbinau, de dincolo de uşa închisă la culoare. A deschis-o insesizabil şi a privit prin crăpătura minusculă fiinţa brunetă de dincolo de ea. Îi putea vedea doar spatele, fundul acoperit de un prosop alb şi picăturile de apă care se scurgeau încet pe picioarele mult prea dezvelite. Îşi trecea cu greutate o mână prin păr în timp ce cu cealaltă se chinuia să ţină de prosop şi să ţină uscătorul uriaş. Era amuzantă. Dar totuşi nu se oprea din cântat. Avea o voce frumoasă, suavă. S-a întors dintr-o dată cu faţa spre uşă şi pentru o secundă a avut impresia că i-a fixat ochii cu privirea. Însă după nici două secunde fata s-a întors la uscatul părului.

A mai privit o dată picăturile de apă care i se scurgeau atât de atrăgător pe coapse. Ar fi dorit să le... dar dându-şi seama ce gândeşte a trecut imediat de la starea de euforie la confuzie. Cine era fata asta? S-a întors pe călcâie şi a plecat nervos spre fostul birou al tatălui său, acolo unde ştia că avea să îşi găsească mama.

-          Spune-mi că nu ai făcut asta! A strigat el deschizând uşa cu putere trântind-o de perete.

-          Richard! A exclamat ea cu un amestec de fericire, uimire şi supărare. Copile, a spus ea, nu mai tot trânti uşile, o să spargi toate geamurile, şi pereţii vor fi vraişte, numai ce am zugravit. A închis uşa cu delicateţe şi s-a dat să îşi îmbrăţişeze fiul.

-          Nu mă atinge, a spus el împingând-o.

-          Richa-

-          Niciun Richard! Spune-mi că nu ai făcut asta!