Între abis şi paradis

6. Maniere

Nu era neapărat stilul ei, primise şi acasă o educaţie, dar se săturase să lase familia asta să işi bată joc de ea. Vor plăti cu vârf şi indesat pentru faptul că au decis să îi distrugă viaţa.

Micul dejun era destul de tăcut până când Anastasia s-a decis să spargă gheața cu un plescăit iritant.

- Draga mea, a început Danielle dregându-şi vocea, ştii ce am învăţat noi ca nu facem la masă?

- Nu vorbim cu gura plină, a spus ea îndesându-şi o felie de şuncă în gură, alături de alte două de caşcaval si o bucată de paine.

- Şi pe lânga asta?

- Nu cred că a mai fost ceva pe lângă a spus ea bând o gură serioasă de suc, lăsând o urmă de suc amestecat cu mâncarea care nu ii mai încapea in gura să se prelingă in colţul acesteia. S-a şters rapid cu mâneca bluzei si a înfulecat mai departe.

- Credeam că ai rezolvat această problemă. A spus Aleida afectată.

- Aşa credeam şi eu i-a spus Danielle nedumerită.

- Am terminat, a spus Anastasia luând o ultimă gură din sucul de portocale şi oferindu-le un râgâit zgomotos în semn de salut când s-a îndreptat spre camera sa fluturându-şi halatul. Se plimba fară jenă în cămaşa scurtă de noapte, iar halatul desfacut pe care adora sa il fluture oferea o privelişte deschisa spre picioarele lungi şi bine făcute. Nu se putea considera tocmai un model de la Victoria's, dar se simţea bine în pielea ei şi asta era tot ceea ce conta pentru ea.

Richard ieşea obosit din camera lui după incă o noapte fără somn când a dat nas in nas cu ea şi cu picioarele ei dezvelite.

- Acoperă-te, a spus el pe un ton plin de aroganţă.

- Pupă-mă, i-a răspuns ea pe acelaşi ton, îndreptându-se spre camera ei.

- Înţepato! A strigat el zâmbind. A primit ca răspuns, fără să se întoarcă spre el, degetul ei mijlociu, ceea ce l-a făcut să râdă de-a dreptul. A coborât încă cu zâmbetul pe buze parcă uitând de toate problemele pe care şi le făcuse în seara precedentă în legătură cu ea.

- Nu mănânci? A strigat mama dupa el.

- Nu. A fost răspunsul lui scurt.

- Ce e cu ei astazi? a întrebat femeia nervoasă, trântind tacâmurile în farfurie. Meredith! Meredith!

- Cineva trebuie să plătească, şi-a spus Danielle continuând să ia singură micul dejun.

Richard trebuia să facă asta. Acum era momentul. Trebuia să repună pe picioare banca bunicului său. Troye care încă lucra acolo îi explicase ca după plecarea sa brusca, o mulţime de clienţi au rupt înţelegerile cu banca şi au retras sume uriaşe, motivul adevarat fiind lipsa de încredere pe care le-au oferit-o aceasta. Faptul că a disparut fara să ofere vreo explicaţie i-a făcut pe mulţi să creadă că a furat o cantitate însemnată de bani şi a plecat cu ea ca să trăiască în Anglia pe picior mare; bani care ar fi putut fi ai lor. O mulţime de angajaţi şi-au pierdut slujbele şi banca a fost pe cale să dea faliment dar după ce scandalul în presă s-a domolit afacerile şi-au mai revenit. Nu la fel ca înainte, dar asta avea să se schimbe.

Era destul de frig pentru martie aşa că îmbrăcase o haină neagră groasă şi bocanci în picioare. Aceeaşi haină cu care fusese văzut călcând pentru ultima oară în clădirea cu 12 etaje a băncii. Angajaţii vechi, care îşi mai aduceau aminte de el au rămas înmărmuriţi când l-au văzut păşind acolo şi mergând neîntrerupt spre lift.

- Richard Edinson e aici? Se auzea forfotă pe holuri. Telefoanele sunau iar angajaţii se anunţau unii pe ceilalţi de venirea neaşteptatului musafir.