Etapele fricii

41 2 0
                                    

Plutesc în intuneric, un drum fără întoarcere,
Unde durerea și singuratatea luând aici naștere.
Să țip e inutil, să plâng e în zadar,
În preajma-mi nu e nimenea, totu-i un coșmar.

Un fior rece trupu-mi înconjoară,
Inima mea tresaltă speriata,
Patura de gheață strâns mă-nfășoară,
Ducând sufletul meu catre aspra judecată.

O flacără imensă în pieptul meu s-aprinde,
O bucată din mine-i pe punctul de a se desprine,
Obraji-mi ard și ei, cu greu îi mai pot stinge,
Ard precum un jăratic, nu-i mai pot atinge.

Ghearele ascuțite mă apucă de gât,
Mă strâng cu putere, simt cum mă sufoc.
Gata, nu mai pot, mă declar doborât!
Frică, ai câștigat, m-ai învins în acest crud joc.

EccedentesiastWhere stories live. Discover now