Tocilară cu farmec ✔

Capitolul 32

MINCIUNA

Mii de lacrimi imi inundau faţa. Am fugit de acel foc ce a ars toată casa, am reusit sa scap se el, dar am pierdut ceva mai pretios, prietenii, părinţii...
Ambulanţa incearca din răsputeri sa atinga focul, iar intr-un sfarsit chiar reuşeşte. Acum nimic din casa nu este altceva rămăşiţe. Resturi... Pot observa cele 5 corpuri fără viaţă, dar nu le pot face nimic pentru a le salva, trebuia actionat mai devreme. Totul a fost din vina mea, dacă îi spuneam nasei mele despre năzbâtia pe care o facusem nu se ajungea aici. Trebuia sa-i spun de la inceput ca m-am jucat cu bricheta si ca am aprins o pisica de plus cu ajutorul acesteia....

Ma trezesc si incep sa plâng. Ce se intampla cu mine? De unde apar aceste vise? Nu mai pot suporta nimic! Voi merge la mama, pentru a-i cere raspunsuri, pentru a doua oară.

Pov. Doamna Mc'Carthy

Stăteam la birou in timp ce incercam sa scap de fisele primite de la iubitul meu soţ. Sunt intrerupta de o baiaie in uşă, in spatele acesteia fiind înseşi Michelle.

-" Hai, Michelle! "

-" De unde ai stiut ca sunt eu? "

-" Tu esti singura care bate la usa inainte de a intra, in aceasta casă.. Ce te aduce pe aici? "

-" Am mai avut un vis, acesta fiind despre un incendiu si despre familia lui Luka. Imi poti explica? Doar nu degeaba esti psiholog.. Dar de aceasta data vreau adevărul. "

Stiam ca nu ar fii bine sa venim aici. I-am promis surorii mele cand era pe patul de moarte ca nu o sa-i spun adevărul, depinde de ea ai de visele ei, daca îşi va aminti ceva. Eu cu tatal ei suntem singurii care il ştim, suntem singurii care i-au promis ceva surorii mele, nu o voi trada.

-" Ai o imaginatie foarte bogata Michelle, probabil te-ai uitat la un film in care are loc un incendiu cand erai mică.. " imi spune pleaca lăsându-mă in biroul ei.

          Eu mai zăbovesc,  prin biroul ei gandindu-ma la cele spuse de ea.  Oare chiar totul e doar un scenariu creat de mine?  I-am vazut pe acei oameni in copilarie şi îi visez,  mintea mea formand un film,  numai bun de urmărit? Care-i faza?  Sunt sigura ca asa ceva s-a intamplat,  ca altfel visele mi-ar fii fost indiferente,  dar nu!  Eu plang mereu când ma trezesc la realitate. Mama stie ceva ce nu vrea sa-mi spuna,  dar o sa aflu... Şi asta e o promisiune..
          
                                       *                   *                   *

            Telefonul,  mă intrerupe din somn,  iar eu ma uit la numele apelantului: Luka. Sa ii raspund? Ii raspund.

                       –" Da, Luka!"

                        –"Sunt eu.."

                         –" Care eu? "Intreb amuzată...

                          –"Urs! "

                        –" De ce m-ai sunat si de ce telefonul lui Luka e la tine?"intreb stresata
  
                         –" Nu te tem-..."

                          –" Cum sa nu ma tem" il intrerup eu din vorbit " dar telefonul lui Luka e la tine! Ce s-a intamplat?  Ce i-ai facut? "

                           –" Nu i-am facut nimic! " exclamă furios.  " Doar am gasit telefonul pe plajă,  şi am vazut ca eşti in contacte,  te-am sunat pe tine,  pentru a nu-l da la poliţie!! " imi explica detaliat situaţia.  " Dar mai bine-l duceam la poliţie..  Vino sa-l iei,  sau spune-i lui Luka! "