Între abis şi paradis

10. Bunicul

Următoarele zile s-au desfăşurat în linişte. Au ieşit în oraş la prânz sau la cină limitându-se la discuţii seci şi răspunsuri monosilabice. Meredith a fost foarte încântată de friptura Anastasiei şi nu s-a oprit din a o lăuda pentru reuşită. Mai mult, cu această ocazie fata a profitat şi i-a cerut scuze pentru comportamentul său depravat din primele zile în casă. De asemenea au făcut şi schimb de idei şi reţete bucurându-se fiecare de prezenţa şi compania celeilalte.

- După ce treci de 40 de ani începi să te cam prosteşti de cap, a spus Meredith amuzată de faptul că uitase să pună oregano în sosul de spaghete.

- Eu cred că se trage de la statul în casa asta, a spus Anastasia şoptind.

- Of fetiţo, a spus ea râzând. Doamna vine mâine, nu eşti încântată?

- Oh, ba da abia aştept să vină acritura. Sper ca macar Roger să fie mai de treabă.

- Hm... nu ştiu ce să zic. Mie personal mi se pare un papă lapte. Doamna face ce vrea cu el. Dar să nu mai spui nimănui, a spus ea râzând. Gustă din asta şi zi-mi dacă îi mai trebuie ceva.

- Mmm delicios, a spus ea încântată. Poate puţină sare.

- În regulă.

Ieşise în fugă din bucătărie ignorându-l pe Richard care lucra în birou cu uşa deschisă. Luna aprilie era prielnică pentru frumoşii trandafiri din grădină. Zburda printre ei ca un mieluşel pe câmp, entuziasmată până la refuz. Citea cărţi cu voce tare, cânta, dansa şi juca teatru printre ei, pentru ei.

- Anastasia draga mea, masa e gata! Strigă Meredith după ea.

- Vin imediat! A stat şi a inspirat aerul îmbietor încărcat cu parfum de trandafiri. Şi-a luat la revedere de la ei şi a fugit în camera ei să se schimbe.

A decis să renunţe la bluzele cu mânecă lungă sau la cardigane călduroase si la bandaje şi şi-a luat o rochie neagră, vaporoasă cu un decolteu prea adânc pentru gusturile ei, aleasă şi cumpărată de Danielle. S-a pus în colţul celălalt al mesei stând faţă în faţă cu Richard, mirată de faptul că deşi era vineri acesta stătea acasă.

- Poftă bună le-a urat Meredith celor doi după ce i-a servit. Şi-aşezat mâna pe umărul Anastasiei şi a întrebat dacă mai au nevoie de altceva.

- Mulţumim Meredith suntem în regulă aşa, a spus ea atingându-i mâna.

Când a ridicat mâna şi a împlântat furculiţa în spaghete vocea lui Richard a umplut toată camera.

- Ce e aia pe mâna ta?

Nu era nevoie să se prefacă ştia foarte bine la ce se referă. Şi-a dat ochii peste cap şi a răspuns sec, înfulecând spaghetele fără să respire.

- Un tatuaj.

- Pot să ştiu şi eu când ţi l-ai făcut?

- Nu.

- Anastasia!

- M-ai întrebat dacă poţi ţi-am spus că nu, ce e aşa greu de procesat?

- Te joci cu răbdarea mea şi nu e deloc amuzant.

- Mă vezi râzând Richard?

- Acultă-mă bine Anastasia! A strigat el lovind cu pumnul în masă. Asta e ultima dată când faci aşa ceva fără ştirea mea!

- Sigur. Tu eşti şeful, a spus ea zâmbind victorios.

- Crezi că asta e o glumă?

- Nu.