Între abis şi paradis

11. Minciunică

Sesimţeau incredibil de stupid şi de incomod stând la aceeaşi masă, ţinându-se demână, făcând schimburi de priviri încărcate de cuvinte nerostite şi prefăcându-se că se iubesc ca doi adolescenţi.

- Atât de tineri şi atât de frumoşi! A exclamat bunicul fericit ridicând în aer paharul cu vin. Trebuie să toastez pentru voi, zău!

Au răspuns cu zâmbete false şi au ridicat la rândul lor paharele.

- Şi când ziceai ca vă luaţi?

- Mai e o lună Felix, a răspuns Aleida relaxată.

- Aşa devreme? Drăguţă mică, doar nu cumva...

- Ce? A răspuns ea, prea rapid, plină de emoţii.

Realizând tonul cu care a adresat întrebarea a lăsat privire jos stânjenită luând culoare în obraji.

- Mă faceţi străbunic înainte sa fac 90.

Ochii tuturor s-au mărit considerabil, respiraţiile s-au oprit, iar tacâmurile au încetat să mai atingă farfuriile.

- Felicitări! A exclamat Roger fericit spărgând liniştea şi aplaudând.

- Încetează, l-a muştruluit Aleida, te faci de râs. E o prostie! Nu e gravidă!

- Si atunci de ce atâta grabă? Nu înţeleg. Ai doar... cât? Şaptispe' ani? Nu mai sunteţi pe vremea mea, ehe.

- Eu şi Anastasia ne iubim bunicule, a spus Richard atrăgând toate privirile asupra lui. Aşa că nu văd de ce să nu ne căsatorim, nu e nicio problemă în asta.

Bunicul şi-a mijit ochii şi l-a studiat puţin, ca mai apoi să îşi dea ochii peste cap şi să îşi continue micul dejun.

Mâna lui a strâns-o mai tare pe a ei, iar ea s-a mai detensionat puţin reuşind să îşi facă mecanic gura să mestece puţina mâncare, ca apoi s-o înghită cu greutate. Se priveau în ochi şi îşi zâmbeau unul altuia. Richard părea că face asta cu atâta uşurinţă încât Anastasia nu se putea întreba daca nu cumva mai făcuse asta şi în trecut cu alte femei.

Bătrânelul a muşcat gogoaşa, şi-a spus Aleida zâmbind mulţumită în sinea ei.

- Şi v-aţi decis unde o faceţi?

- Franţa, a răspuns Richard cast.

- Frumoasă alegere.

- Şi apoi merg la Paris! A spus Aleida încântată, nu e minunat?

- Ba da mamă, este.

Mâinile lor dansau un vals pe masă împreunându-se, retrăgându-se şi apoi împreunându-se din nou. Privirea lui trimitea fiori pe şira spinării a ei, fiind atât de electrizantă şi totodată retrasă şi rece. Îşi schimba dispoziţia atât de repede că nu işi dădea seama care e cea adevărată. Oare era fericit? Era trist? Era la fel de înfricoşat de această întâlnire ca şi ea?

S-au ridicat împreună de la masă, iar el a ţinut-o stâns de mână oferindu-i îmbraţişari şi săruturi la tot pasul. Ba chiar o luase pe sus şi o învârtea prin casă făcând-o să râdă cu adevărat, mai apoi sărutându-i linia maxilarului, tot mai sus până ajunsese în dreptul urechii şoptindu-i cât de bine se descurcă. Buzele lor s-au lipit într-un sărut simplu, ea îmbujorându-se din cauza lipsei de experienţă, chicotind ca un copil. Apoi el s-a adâncit mai tare, cercetându-i gura cu lăcomie şi sărutând-o apăsat.

- Richard... Richard, spuse ea gâfâind, cred că e destul, s-au prins.

Însă sărutul lui persista, neluându-i în seama protestele pentru că realizase într-o oarecare măsură, că şi ea avea aceeasi nevoie de a-l săruta şi de a se bucura de gustul buzelor lui.