Din întâmplare

Introducere×2

*Cristian pov*
Tot aici... acest restaurant de fițe... ea merită orice... oare ce voia să vorbim atât de urgent? După o relație de 5 luni atât de pasională ca a noastră...oare vrea inel? Îmi râd singur la propia glumă şi mă uit iar la paharele de vin roşu,aşteptând-o. Ce culoare frumoasă are vinul... Of.. ce naibii mă face să o aștept atât? Mereu i-a plăcut suspansul ... Parcă îmi și văd reflexia in pahar... Daca mai stau mult aici o sa pară că fac parte din decor ... Nu înțeleg de ce se machiază fetele atât fiindcă odată ajunse acasă se duce naiba machiajul lor de doua ore... Teoretic pe "apa zâmbetei" sau pe cearceafurile mele.

-Bună.

îi aud vocea şi mă uit la ea... aşa frumoasă ca de obicei... se aşează,însă văd o schimbare în privirea ei.. o cunosc prea bine deja.

-Deci?despre ce voia micuța mea regină să vorbim chiar aici?

-A... da..
O văd cum bea de două ori din pahar golindu-l cu grație. Cum face ea mereu asta?

-vreau...

Intoarce paharul cu gura în jos. Ce vrea defapt?

-Să ne despărțim.

Cuvintele ei mă lovesc destul de tare.. țineam la ea. Cu siguranță e genul de femeie care creează dependență. Primul meu impuls? Să o omor. Ce fac defapt? Încep să râd ironic. Ea se încruntă uşor.

-ce e aşa amuzant? Întreabă uimită

-Eşti cam panaramă,nu crezi?

-poftim?

-Nu poftesc nimic. Spun râzând în continuare. Mă chemi la un restaurant dee fițe unde ne-am cuplat ca să te desparți de mine. Ce?! Voiai să mai plătesc o dată masa?

-Porc!

-Si ia zi şi mie, de ce?

-Nu te mai iubesc!

-Au. simți asta? Spun pe un ton serios si indurerat care o face și pe ea să tresară.

-ce?

-Cum nu îmi pasă,simți?!

Logic că îmi pasă. Țineam la ea,dar sunt bărbat. Nu mă las atât de jos încât sa sufăr pentru o fată sau maăcar sa nu observe ca o fac.

-Cum zici tu. sper să putem fi prieteni cândva....

-Da dragă, prieteni care au rupt paturi. Sigur.

Spun şi fac semn cu ochiul în timp ce ea iese pe usa. Îi fac cu mâna barmanului si platesc vinul,apoi parasesc si eu localul.

Merg un timp şi ajung la un club. Ce amuzant,poate îmi găsesc şi eu una pe aici. Intru încrezător şi merg până la bar unde văd o fată simpatică,sau cred ca e fiindcă are capul prăbuşit pe bar si niste sticle in jur... părul ei blond îi este împrăştiat pe tot barul. O bat uşor pe umăr şi întreb
:
-Bună.. eşti bine?

-Excelent! Răspunde ea cu jumătate de gură nemişcându-se.

-Cred că ar trebui să mergi acasă...eşti cam beată....

-Sunt bine!

Zice ea ridicându-se brusc. Amețeala din corp o face să se dezechilibreze căzând chiar în brațele mele. Îşi opreşte privirea pe mine şi păstrăm contact vizual un timp. I-am analizat repede trăsăturile. Nişte ochişori căprui alături de acel păr blond. Suvițe de un blond mai deschis decât nuanța părului ei şi nasul aşa micuț deasupra unor buze pline... Niciun pic de machiaj şi totuşi atât de frumoasă. se uită insistent la mine,apoi spune:

-Mai bine du-mă acasă... Acasă la tine. Spune uitându-se atent la mine.

Abea am trecut printr-o despărțire. Nu pot fii atât de insensibil încât să mă coțăi cu toate tipele din cluburi. Trebuie să fiu tare. Sa rezist tentației

-Haide. Am o camera foarte simpatică.

Mda... foarte mult am rezistat. Dar totuşi e aşa frumoasă... nu pot refuza. O ajut să se ridice şi vreau sa plecăm,dar se întoarce. Pentru o clipă am crezut că dă înapoi,dar voia doar să îi plătească barmanului,apoi revine având probleme în a merge.
Presimt că ne vom distra,dar la un hotel,nu risc sa o duc acasă.