Marko

Capitolul 5

,,Iubește ca să fii iubit''

—Stormy...

—Ce faceți în cameră la mine la șapte dimineața? Îi întreb pe cei doi somnoroasă, frecându-mă la ochi.

—Este 14:25, nu este dimineață! La 20:00 ai petrecere, ai uitat? Am venit să te ajutăm să decorezi pe aici și să pui totul la punct, îmi zâmbise Lisa, trăgând pătura de pe mine, simțind de o dată cum aerul rece din cameră mă lovește.

Urăsc faptul că le-am dat cheia de la casă. Învățau și ei să sune înainte. Dacă aveam o mașinărie de oprit timpul mhm...

—Vreți o cafea? Îi întreb politicoasă în timp ce mă ridic din pat.

—Noi am băut de dimineață. Tu vrei? ești cam somnoroasă! La cât te-ai culcat? Își ridică o sprânceană Erick, privindu-mă insistent.

Cum să le spun că toată noaptea m-am gândit la Marko și nu mi-am dat seama că a venit dimineața? Dimineața care tocmai s-a sfârșit!

—Trebuie să vă zic ceva! Cobor scările strigând la cei doi care m-au așteptat jos în living, să mă schimb.

—Ce este? Îmi răspunse Lisa nedumerită, așezând niște tacâmuri pe masă.

Pfff, mai bine nu le zic. Nu vreau să știe Lisa că m-am îndrăgostit de Marko, iar apoi să îmi zică "ți-am spus eu".

—Nu trebuia să vă deranjați să veniți! Schimb rapid subiectul.

—Stormy, știm cu toții că ți-ar lua o veșnicie să organizezi singură toată casa. Iar diseară chiar am chef de dans, râse ușor șatena din fața mea.

—Vă mulțumesc atunci! Haideți să ne apucăm de treabă.

Dacă tot au venit, măcar să profit de asta!
Eu și Lisa ne-am ocupat de baloanele pe care le-am atârnat pe scări și pe unde am m-ai putut, iar Erick s-a ocupat de tot ce înseamnă cumpărături. Când a venit am așezat barul și am pregătit mesele încărcându-le cu tot felul de băuturi și gustări.

—Noi mergem să ne schimbam! Rostise de pe canapea Erick, uitându-se la ceas.

—Cât s-a făcut ora? Întreb extenuată privind în jur.

—18:30

—Bine, mă duc și eu să mă pregătesc. Mulțumesc mult că ați venit!

—Nu ai pentru ce, vorbim mai încolo!

—Bine, vă aștept! Îi îmbrățișez după care închid ușa în urma lor.

Mai este aproximativ o oră jumătate și vor veni. Niciodată nu am avut atâtea emoții. El îmi dă o stare de neliniște, prezenta lui îmi dă niște emoții prostești. Nu-mi vine să cred că m-am îndrăgostit de un demon. Dap, am zis "demon", prea mult?

Nici nu știu cu ce să mă îmbrac, sper să găsesc ceva în șifonier.

Răsfoiesc prin dulap...nimic. Designul este plin de rochii deja purtate. Mă arunc în pat și mă lovesc cu capul de ceva tare.