Cunoscuta de idolii mei?

Mutare?

Dormeam așa bine in patul meu și aud un zgomot care nu putea fi ignorat. Ma ridic somnoroasa din pat și fix in momentul ăla intra mama in camera.

M : Ce faci? Nu te ai trezit nici pana la ora asta?
Eu : De ce? E Weekend și e de abea ora 9. Ce treaba ai cu mine?
M : Voiam sa îți dau o veste. Știu ca e foarte surprinzător. Tu știi bine ca tatăl tau face parte dintr-o familie coreană.
Eu : Normal,cum sa nu știu asta?
M : Bunicii tai sunt foarte bolnavi și au nevoie de tratament urgent.
Eu : Cum? Trebuie sa mergem in Korea?
M : Din păcate da,eu nu sunt fericita deloc. Ei sunt la pat și au nevoie de ajutor. Știi și tu ca trăiesc singuri.
Eu : Mama,dar eu am scoala. Nu pot sa merg cu voi,trebuie sa rămân aici.
M : Nu,nu rămâi. O sa rezolvam cu scoala. Nu te putem lasă singura aici. Trebuie sa vii cu noi.
Eu : Ahh,o sa încerc...
M : Avem bilete intr-o săptămâna,nu avem de ales. O sa lipsești cam o luna de la scoala.

Mama pleacă și Închide usa. Cum pot eu sa ma duc cu ei când am scoala in fiecare zi? O sa pierd absolut toate lecțiile și o sa iau note foarte mici când o sa ma întorc. Dar nimic nu este mai important decât bunicii mei.