Lies and Love // Vol. II //

Capitolul 4

Rose pov*

O ședință foto pe faleză, pe lângă mare, cu nebunii mei încheie seară noastră împreună ca o familie mare. A fost așa de plăcut să râdem din nou toți, împreună. 

-Uuu! Îmi place asta! strigă fericită Mary uitându-se la pozele făcute de mama.

-Doar avem o fotografă minunată! zic și o iau în brațe pe mama.

-Am experiență, scumpo! La câte poze ne-am făcut mie și fetelor... râdem noi.

-A fost o seară super! le zic celorlalți. Dar gata! Cum ajung acasă mă bag direct la o baie fierbite și la seriale cu mine! spun plângându-mă. 

-A, serios? Baie fierbinte zici, hă? întreabă Adam, uitându-se în jur. 

-Da! Sunt extenuAAAA! BĂI! strig eu când Adam și Samy mă iau pe sus și alergă cu mine până la mare.

-Copii! râd ai noștri. Ușor!

-Aaaa!!! strig eu cât mă țin plămânii de la frică și de la apa rece a mării. BĂIEȚI! mă enervez eu când realizez că eu port unule din ținutele mele preferate. AH! O să....o să....o să mi-o plătiți! mă uit urât pe ei și le împroșc apă în față, udându-le frezele lor la care se holbează din cinci în cinci minute. 

-O să răciți, copii! se apropie mama de noi. 

-Mamă... sper să nu-i lași să scape, nu? strig eu înfrigurată, văzând aburii ce-mi ies printre buze, în timp ce mă ajută să ies din apă.

-Nu mai au zece ani să-i pedepsesc,  scumpo! Dar îi pot pune să mă ajute la curățenie! râde ea. și aduce din portbagajul mașinii un prosop, punându-mi-l pe spate. 

-Copii, în mașină! ne spune tușa Sara și Mary râde uitându-se în telefon. 

-Mamă, Rose! Am făcut boomerang-ul ăsta la fix! ne uităm și nu mă pot abține să nu râd. 

-Totuși! Băieții și-au declarat războiul! zic hotărâtă. 

-Să fii blândă cu ei! râde tata, conducând spre casă.

Deci cam așa se poate sfârși o cină în familei pe o faleză. Cu mine...udă leorcă. Au vrut război, război vor avea. Trebuie să le-o coc cumva băieților. Trebuie să mă gândesc la ceva! 

Ajungem acasă, spre fericirea mea pentru că mi-e destul de răcoare și sunt obosită. Mă apucă brusc râsul când mă gândesc la ce tocmai am pățit și  cum Mary este la duș și aștept să termine, scot din bagaj jurnalul meu nelipsit. Am luat „boala jurnalului" tot de la mama. Mi-a povestit încă de mică faptul că fiecare persoană are anumite impresii, gânduri, trăiri... sentimente cărora nu le pot da glas mereu. Și a spus că de aia ea ținea jurnale...pentru că nu avea tocmai o relație bună cu bunica... și pentru că atunci când era singură și nu avea cui să se destăinuie...apela la jurnal. Mi-a zis că încă le are la bunica acasă, pe undeva în subsol. Nici nu vreau să mă gândesc ce a scris mama pe acolo... Sigur s-ar putea să am ce citi. Ar fi bine să nu uit să le caut când dau pe la buni. 

Mă așez în pat, în plapumă să mă încălez și notez și experiența asta pe niște foi destul de prețioase pentru mine. E precum mi-aș scrie propria carte... și se simte chiar bine. 

„Dragă jurnalul, trebuie să fac ceva să le-o întorc băieților pentru faza de la plajă! :)) 
Cât despre atmosferă, lucrurile nu puteau merge mai bine. Cu toții cred că aveam nevoie de vacanța asta. "

-Doamna scriitoare! La baie cu tine! apare Mary înfășurată într-un prosop albastru pufos.

-Gata, să trăiți! Și... ține-ți mâinile acasă! zic, referindu-mă la jurnal.