Suflete pereche

Capitolul 22

(Sau brățările sunt iar în centrul atenției)

– Draco, trezește-te!

Îmi deschid ochii încet și clipesc des ca s-o pot vedea clar pe Pansy lângă mine, zgâlțâindu-mă și îndemnându-mă să mă trezesc.

Da, în mod surprinzător, întâlnirea mea nu s-a terminat cu sex în Urlet de noapte, cu toate că m-am gândit că s-ar putea. Nu, eu și Harry doar am vorbit, am admirat Noaptea Luminilor și ne-am sărutat de câteva ori; ne-am întors la castel în jur de ora 12, fiecare în turnul/temnița lui.

Dar nu mă plâng. Nu, eu mă plâng de Pansy, care încă mă strânge de braț.

– Ce arde de atât de urgent?

Aveam de gând să sar peste micul dejun, bazându-mă pe faptul că Harry mi-ar fi adus ceva de la masă înainte de prima oră. Aveam de gând să dorm cel puțin opt ore, dar cum merge planul ăsta...

– Profesoara McGonagall ne-a chemat în biroul ei, explică Pansy, îndreptându-și spatele și – Merlin – dându-mi drumul la braț.

– Când a avut timp să ne spună?

Ori n-am fost eu prezent, ori micul dejun a trecut și eu chiar l-am ratat; nu așa mă gândeam că aveau să decurgă lucrurile.

– A venit ieri, pe la ora 9, să ne spună.

Înseamnă că nici eu, nici Harry nu am fost prezenți.

– Și a întrebat de mine?

– Doar mi-a spus să-ți transmit mesajul. Așadar, iată-mă, transmițându-ți să-ți ridici fundul din pat!

Apoi pleacă din cameră, primind priviri de la cei trei băieți rămași. Oftând, mă ridic și eu din pat și mă pregătesc repede, astfel că Pansy încă fumegă când cobor din dormitor.

*

Mergem cu pași grăbiți spre biroul directoarei și, după ce suntem lăsați să intrăm, ne ocupăm locurile obișnuite pe canapea. Eu fac un schimb rapid de priviri cu Harry, dar apoi ne îndreptăm toți atenția către doamna directoare, Ashley, Justin și o elevă de la Astropufi care pare ceva mai mică decât noi, cu pielea cafenie, părul drept și negru și ochii de culoarea alunelor.

Doamna McGonagall pare furioasă în scaunul ei din spatele biroului. Hannah și Ernie, Prefecții Astropufilor, arată îngrijorați, iar cei trei elevi care stau în picioare sunt rușinați? Speriați pentru soarta lor? Nu pot să-mi dau seama, mai ales cu motivul pentru care ei sunt acolo zumzăind prin aer.

– În sfârșit, se aude doamna profesoară, după câteva luni de căutare, am găsit vinovații pentru vraja de legare.

Nu e nicio reacție spectaculoasă din partea noastră; Hannah își trece palma peste fustă și Ernie își încleștează pumnul, dar atât. Am înțeles toți ce s-a întâmplat când i-am văzut pe cei trei lângă birou.

– Aveți ceva de spus în apărarea voastră?

Doamna directoare se întoarce spre ei, cu mâinile încrucișate la piept, așteptându-le răspunsurile; de fapt, toți așteptăm.

Adică, da, ne-au făcut pe mine și pe Harry să realizăm că suntem suflete pereche, dar au încălcat regulile în multe sensuri; nu putem chiar să trecem asta cu vederea.

– Noi doar i-am făcut Oliviei un favor, explică Justin.

– Justin! replică Ashley, apoi se uită la McGonagall. Doamnă profesoară, Olivia are doar cincisprezece ani. Lăsați-o să plece, a fost vina noastră. Își împinge ochelarii pe nas și își drege glasul, uitându-se pe furiș la Astropuf.