Alpha's Daughter

Capitolul 81

     Mirosul florilor din jurul meu imi delectau simturile olfactive. Vietuitoarele din poiana nu lasau linistea sa se astearna iar soarele imi mangaia delicat pielea. Nu imi aminteam cum am ajuns in acel loc dar nici nu ma interesa deoarece ma calma. Aveam nevoie de o pauza dupa tot stersul din ultimele zile. Am auzit o voce familiara strigandu-mi numele si m-am intors confuza.
- Shane? Ce faci aici? am intrebat vazandu-l pe baiat la cativa metri de mine. 
- Am venit sa-mi cer iertare, spune privindu-ma cu regret.
- Pentru ce? intreb confuza. Ce ai patit? adaug observand pata de sange din dreptul inimii lui ce se extindea ingrozitor de repede. 
- Imi pare rau pentru tot Heaven. Imi pare rau pentru ca am uitat ca esti perechea mea, pentru ca te-am internat intr-un azil de nebuni in loc sa te ascult si sa te cred, imi pare rau ca te-am inselat, si cel mai rau imi pare ca nu am fost alaturi de tine la inmormantarea mamei tale, spune cu lacrimi in ochi.
  Incepe sa tuseasca cazand in genunchi.
- Shane! strig punandu-ma instant in genunchi langa el si apucandu-l de maini. Ce se intampla? adaug simtind cum lacrimile imi spala obrajii. 
- Timpul meu se scurge, Heaven. Simt asta. Vreau macar sa ma duc impacat cu gandul ca mi-am cerut iertare. Nu ma voi ierta niciodata pentru ce ti-am facut. Nu am stiut sa am grjia de tine. N-am stiut sa te pretuiesc. Sper sa ai familia pe care ti-o doresti cu doi copii: un baiat si o fetita, baiatul mai mare decat fata, un labrador si un husky, sa ai alaturi un barbat care sa te iubeasca din toata inima asa cum meriti si mai sper sa ajungi un arhitect faimos asa cum iti doresti. Ai fost cel mai bun lucru care mi s-a intamplat, Heaven Hale. Te iubesc cu fiecare celula din corpul meu si te voi iubi mereu. Timpul meu s-a scurs, dar stai linistita, te voi pazi de Sus. Voi fi mereu langa tine. Trebuie sa plec acum, am obosit sa mai lupt si am ajuns la capatul puterilor. Ai gria de sufletul tau, pretuieste-l si nu mai lasa pe nimeni sa-l calce in picioare. Fii Alpha-ul puternic care stiu ca poti fi si nu te da batuta. O voi saluta pe mama ta cand ajung. Te iubesc, Heaven. Nu uita asta!
- Stai, Shane! Sa nu indraznesti sa ma lasi! strig la el cu lacrimi in ochi zguduindu-i trupul. Alpha Hell iti ordon sa lupti! spun folosindu-mi vocea de Alpha. Te implor nu ma lasa! Te iubesc! Ma auzi!? Te iubesc, trezeste-te! 

- Shane! tip deschizand ochii.
  Corpul imi tremura spasmodic si eram transpirata din cap pana in picioare. Doar un vis...
Rasuflu usurata ridicandu-ma din pat. Imi fac rutina de dimineata si ma indrept spre valiza din care tot n-am scos haine pe care sa le pun in dressing. Aleg o pereche de pantaloni creion negri cu dungi albe, o camasa vaporoasa alba si sandale cu siret negre cu toc patratos. Imi prind parul intr-un coc, pastrez un machiaj natural, imi iau o geanta micuta si neagra tip servieta in care imi pun bunurile si cobor jos. 
   In casa era destul de liniste. M-am uitat la ceas si apoi am realizat de ce era asa de liniste. Era opt dimineata, toti erau la antrenament. Am luat cheile Range Rover-ului alb de care m-am indragostit si am plecat spre spital. De data asta nu mai era nimeni de paza inafara de gardieni. Intru in salonul in care domnea linistea si ma asez langa pat. 
- Uite care-i treaba pustiule, am inteles ca esti suparat si vrei sa-mi dai o lectie pentru ca ai lipsit, dar ti-am inteles punctul de vedere, OK? Nu e nevoie sa imi mai oferi tratamentul comatosului, gata. Trezeste-te! spun strangandu-i mana. 
   Tot nu se vedea nicio miscare din partea sa. 
- Simba, deschide ochii, marai cu vocea groasa privindu-l urat .

  Cand eram mai mici ne placea sa ne transformam in lupi si sa ne jucam de-a Regele Leu. El era Simba iar eu eram Scar, pentru ca eram o rautacioasa de mica. 

  Unul dintre aparate indica deodata batai crescute ale inimii. Incep sa ma panichez si cand ma uit la fratele meu vad ca i se zbat pleoapele. Deschide usor ochii, privind in jurul sau.
- Heaven? Tu esti? 
- Da, eu sunt, spun zambind printre lacrimi. 
   O asistenta intra alarmata in camera, rasufland usurata cand imi vede fratele treaz.
- Anuntati-mi tatal ca Liam s-a trezit, spun intorcandu-ma spre ea pentru o secunda. 
- Nu pot sa cred. Tu chiar esti aici? Esti reala? spune uimit strangandu-mi mana.
- Da, Liam, chiar am venit. 
- Ce s-a intamplat de sunt aici? 
- Ai fost in coma.
- Daca stiam ca asa te aduc acasa, o faceam mai devreme, spune amuzat.
- Nu mai glumi despre asta, spun dandu-i un pumn in joaca in umar. 
- Stai asa, unde e..
- Kalyn? intreb zambind.
- Ai cunoscut-o?
- Oho, si in ce fel, spun amuzata. Probabil e in haita. 
- Pur si simplu nu-mi vine sa cred ca esti aici, spune zambind. Ce schimbata esti, adauga analizandu-ma. 
- Sper ca e de bine, spun amuzata.
- Hm, nu stiu, nu pot sa-mi dau seama. 
- Liam! Vocea disperata a perechii fratelui meu se aude.
    Fata intra rapid inauntru si sare la gatul baiatului imbratisandu-l, ca mai apoi sa-l sarute. M-am ridicat iesind din salon pentru a le oferi intimitate. M-am uitat la ceas cand am iesit din salon vazand ca e 7 seara. Cum naiba a trecut timpul asa repede? Pe scaune era toata gasca, iar in picioare erau tata, Beta si Alexander, discutand despre ceva important dupa cum se citea pe fetele lor. M-am dus la ei si acestia s-au intors curiosi.
- Cum e Liam? intreaba tata.
- E bine, starea lui e stabila si e inafara oricarui pericol din cate am inteles.
- Bun.
- Ce informatii aveti despre posibilii faptasi? spun privindu-i pe cei trei barbati.
- Heaven, nu trebuie sa iti faci tu griji. Ne descurcam noi, spune Beta.
- Uite cum sta treaba, fie ca imi spuneti voi, fie ca aflu singura, tot voi vedea cine e vinovatul si il voi face sa plateasca. Acum aveti de gand sa imi spuneti sau ma interesez singura?
- Alpha Mane si Alpha Bone au alibiuri. In ziua in care s-a produs accidentul in jurul orei respective Alpha Mane era intr-o conferinta iar Alpha Bone in Londra. Singurele variante ramase sunt Crystal si Pefka. 
- De unde stiti ca primii doi nu au planuit asta de dinainte si ca nu au dat ordine indirecte? 
- Nu stim, urmeaza sa-i interogam. 
- Cand? 
- Asteptam sa se intoarca Alpha Bone din Londra iar Alpha Mane nu raspunde la apeluri. Mai intai ii verificam pe ei, apoi mergem dupa Crystal si Pefka.
- Deci asta e planul vostru? Sa asteptati? intreb indignata.
- Nu e asa simplu Heaven. Trebuie sa ne mentinem aliantele, nu putem pur si simplu sa mergem peste ei, e vorba de reputatia si siguranta haitei la mijloc, spune tata.
- Norocul meu ca nu mai sunt Alpha Hale atunci, spun pornind spre iesire.
- Ce vrei sa faci? spune tata venind dupa mine si oprindu-ma in loc.
- Sa-i interoghez pe toti. Daca e nevoie o sa-i si torturez.
- Heaven, avem situatia sub control, mai bine ramai in haita, abia te-ai intors.
- Sa raman in haita in timp ce faptasul este liber? Nu prea cred. Nimeni nu se atinge de familia Hale si scapa nepedepsit. E timpul ca Alpha-ul Suprem sa reapara in societate dupa doi ani de stat in umbra, spun si plec.

 Ajunsa in haita stau mult meditand asupra planului meu. Caut in telefon numele "Kozlov" si apelez.
 
   *Conv. telefonica*

- Lisitsa! Nu-mi venea sa cred ochilor cand am vazut numele de pe ecran! accentul puternic rusesc imi rasuna in ureche.
- Si mie imi pare bine sa te aud Ivan, spun amuzata.
- Cu ce te pot ajuta? 
- Vreau sa ne vedem. Mai esti in Starling City?
- Bineinteles.
- Ai timp pentru mine maine? 
- Mereu am timp pentru cei care m-au ajutat! Pe la ce ora vrei?
- Pe la 10 dimineata e bine? 
- Esti matinala. Sigur, ne  vedem in Arol?
- Dap, ne auzim maine!
- O seara buna, lisitsa! spune apoi ii urez la fel si inchid.

 *Sfarsitul conv.*

 Zambesc amuzata de apelativul folosit de rus. Lisitsa in limba lor inseamna vulpe, iar dupa spusele sale asa sunt cunoscuta in Rusia inca de cand eram sub numele de Wanheda. Acestia m-au considerat agila si sireata, asemeni unei vulpi. Soarele incepea sa se ascunda pe cer, cedandu-i locul sau Lunii. Mi-am facut o salata cu pui din care am mancat jumatate, apoi m-am schimbat in haine sport si am iesit sa alerg, vazand astfel tot terenul haitei si ce schimbari s-au mai facut. 
   Dupa o ora in care mi-am limpezit mintea m-am intors in casa. Tata era in biroul lui cu Beta care era pe picior de plecare.
- O sa ma interesez, spune barbatul iesind. 
- Era despre accidentul lui Liam? spun intrand in birou.
- Da, spune tata neluandu-si ochii de la foaia din fata sa. 
- Alt suspect? 
- Posibil. 
- Cine?
- Nu vreau sa te implici in asta Heaven. 
- Deja am facut-o, asa ca spune-mi. 
- Nu o voi face, cel putin nu pana nu suntem siguri ca a fost acea persoana.
- Foarte bine, atunci voi afla singura. Sa stii ca maine merg in Starling City si o sa am nevoie de o masina. Probabil iau batranul Ferrari TuNero, ca sa stii.
- Cu cine te vezi in Starling City? intreaba incruntat.
- O veche cunostinta, spun sec mergand spre iesire.
- De-a ta sau de-a Wanhedei? vocea tatei ma face sa ma opresc in loc.
- Nu cred ca vrei cu adevarat sa-ti raspund la aceasta intrebare, adaug si plec in camera mea.

      Pareri?