Călătoarea

Capitolul 5

- Nu inteleg cum nu ai fost ranita deloc. mormaie Percy enervat.

- Simplu. Stiu cum sa ma lupt , spre deosebire de tine. zic eu. Si oricum , misiunea a fost usoara.

- Usoara !? tipa un Calator. Ma atacau cate zece paznici deodata !

- Asta inseamna ca eu am avut noroc. spun eu , abtinandu-mi ranjetul.

Toti Calatorii sunt in sala portalului , punandu-mi intrebari stupide despre misiunea noastra. Si pentru ca am dispozitie , le raspund. Tatal lui Camber sta sprijinit de o masa si ne priveste amuzat. Omul de Stiinta si Creatorul au plecat in alta camera cu pietrele pretioase. Probabil ca incearca sa faca una dintre armele alea cu electricitate.

- Macar o sa primesc si eu o arma. zice Percy , lasandu-se pe spate pe podea.

- N-ai sa primesti nimic , Percy. spune cineva din spatele meu.

Ma intorc , vazand Omul de Stiinta si Creatorul venind spre noi. Creatorul tinea in mana o cutie rosie de dimensiuni mici.

- Toti Calatorii s-au teleportat inapoi si , din cate se pare , nici nu au incercat sa gaseasca piatra pretioasa. Asa ca Antea va primi ambele arme. Poate sa faca orice doreste cu ele. zice Omul de Stiinta.

Creatorul vine spre mine si imi da cutia rosie , zambind scurt. O deschid incet , vazand acolo doua pistoale gri ce aveau o pietricica rosie in locul de unde ar fi trebuit sa iasa electricitatea. Iau un pistol in mana , vazand ca e destul de usor. Il pun inapoi in cutie , notandu-mi in minte sa il testez mai tarziu.

- Multumesc. spun eu simplu.

- Le-ai castigat. zice Creatorul zambind.

Strang cutia in maini si ma departez de cei doi barbati , mergand spre iesire. Observ unii Calatori mormaind enervati sau dandu-si ochii peste cap. Zambesc in coltul gurii si ii ocolesc , traversand holul mare si iesind din laborator. Aud pasi in spatele meu , insa ii ignor si continui sa merg.

- Nu ai vrea cumva sa imparti armele cu partenerul tau devotat ? il aud pe Percy intreband.

- Nu.

- Esti sigura ? intreaba el , venind in dreapta mea.

- Poate daca le spui fanelor tale sa nu se mai adune in fata casei mele ma mai gandesc daca iti dau o arma. mormai eu.

Minteam. Nu aveam de gand sa ii dau nimic.

- Iti promit ca pana maine dimineata nu vei mai vedea nici o fana de-a mea. spune Percy fericit.

Imi dau ochii peste cap si continui sa merg , Percy plecand in alta directie. In scurt timp ajung in fata casei mele. Plec in spatele casei , vazand padurea la cativa metri distanta. Scot o arma din cutia primita , analizand-o atenta. Pun un deget pe tragaci si tintesc un copac. Prin pietricica rosie iese un mic fulger ce doboara copacul din prima lovitura. Zambesc fericita. Mda , cand sunt singura imi permit sa zambesc sau sa rad.

Ascund pistolul in pelerina mea , chiar langa pumnal. Iau cutia si intru in casa. Plec in living , trantindu-ma pe canapea. Nici nu am observat cat de tare am obosit in urma acelei misiuni. Cred ca nu o sa mai fac nimic toata ziua. Ethan mi-a spus deja ca nu are nici o misiune pentru mine , asa ca nu ma ingrijorez in privinta lui.

Ma ridic in picioare si plec in camera mea. Iau din dulap o pereche de pantaloni scurti si un tricou larg , ambele gri , si plec in baie. Fac un dus scurt si imbrac hainele comfortabile , lasandu-mi parul liber. Plec in bucatarie , luandu-mi o farfurie plina de capsuni. Ma asez din nou pe canapea , incepand sa mananc , privind un film. Multe persoane cred ca cei ca mine , Calatorii , nu au suflet si tot ce fac e sa calatoreasca in trecut. Nu au dreptate. Suntem ca orice alt om. Avem sentimente. Daca intreg corpul nostru e alb nu inseamna ca suntem fara suflet. De exemplu , mie imi plac imbratisarile pentru ca nu am fost imbratisata prea des cand eram mica. Daca ma gandesc mai bine , cred ca nu am fost imbratisata niciodata cand eram mica...

Aud niste batai in usa , apoi robotul mic o deschide. Privesc in spatele meu confuza. Cine ar vrea sa vina la mine acasa ? In living intra doua persoane cunoscute. Camber si Leon. Ce cauta aici ? Imi ridic o spranceana , asteptand sa spuna ceva.

- Am venit la tine cu vreo ora in urma , insa nu erai acasa , asa ca am venit acum. Ne plictiseam de moarte. zice Camber zambind.

- Si credeti ca la mine acasa nu o sa va plictisiti ? intreb eu.

- Esti singura noastra prietena fata. spune Camber.

Inghet la cuvantul "prietena". Ma considera prietena lor ? Pentru majoritatea oamenilor sunt pur si simplu o Calatoare... Zambesc scurt , rusinata. Nu stiam ca o sa ma simt atat de bine daca cineva ar spune ca sunt prietena lui. Le fac semn baietilor sa se aseze pe canapea sau pe fotolii. Camber se aseaza pe canapea , iar Leon sta pe un fotoliu. Las farfuria din care mancam capsuni pe masa , fiind nepoliticos sa mananc in fata lor.

- Eu ma gandeam sa spunem fiecare un lucru interesant despre noi ca sa ne cunoastem mai bine. propune Leon.

Nu am alta optiune decat sa accept. Daca as refuza , cei doi nu m-ar lasa in pace niciodata. Oftez si ii fac semn lui Leon sa inceapa.

- Pai... incepe el ganditor. Odata am platit o inghetata cu bani falsi. zice el rosind.

Camber incepe sa rada. Eu ma limitez doar la a zambi amuzata.

- Anul trecut , am folosit cardul de identificare al tatalui meu si am intrat intr-o sala privata de antrenament. Nimeni nu si-a dat seama pana acum ca ala am fost eu si nu tatal meu. zice Camber surazand.

- Cum ? intreaba Leon confuz.

- El si tatal lui arata aproape la fel. zic eu.

- De unde stii ? intreaba Camber curios.

- L-am intalnit azi dimineata.

- Unde ?

- Nu e treaba ta. zic eu si zambesc fals.

- Bine , acum e randul Anteei sa spuna ceva interesant despre ea. spune Leon.

- Antea nu e atat de dura precum incearca sa para. zice Camber , imitandu-mi zambetul fals.