Playing dirty

Capitolul 2.

Pe îngâmfat îl cheamă Xander.
★

   Innsomniile nu îmi erau străine. Mi-am petrecut sute de nopți privind tavanul din vechea mea cameră, sperând că o să reușesc să adorm, iar cu venirea la colegiu, credeam că o să am o șansă la un somn liniștit. Aparent, m-am înșelat.

–Xander, ieși odată din baie!

Pe îngâmfat îl cheamă Xander Black și nu trebuie să mă apropi de lucrurile sale. De fapt, am fost amenințată să nu-i ating lucrurile. Iar eu bineînțeles că am făcut ce face orice fată bine educată și i-am spus să-și bage lucrurile în fund și să mă scutească!

–Nu mai țipa! Strigă la rândul său, iar într-un final se decide să iasă din baie.

După ce am reușit să-mi făc un duș rapid și să aplic puțin concealer pe cearcănele mele și niște mascara, am îmbrăcat grăbită o pereche de pantaloni negri de trening, împreună cu un crop top de aceași culoare.

Prinzându-mi părul, am aruncat o ultimă privire în oglindă, asigurându-mă că totul e în ordine și am ieșit din baie, căutându-mi adidașii albi. În trecere l-am văzut cu coada ochiulul pe Xander cum mă studia atent.

–Ce-i? M-am rățoit arțăgoasă, în timp ce-mi legam șireturile.

–Încă nu-ți știu numele. Îmi aduce la cunoștință și pufnesc amuzată, punându-mi mâinile în sân.

–Ai nevoie de el pentru momentele în care vrei să mă jignești?

–Cred că ar fi frumos să știu cum o cheamă pe noua mea colegă enervantă și insuportabilă de cameră.

Ăla a fost momentul în care am realizat că Xander chiar avea să fie o mare durere în fund pentru mine.

–Mă cheamă Avril. Ține-l minte, pentru că nu o să ți-l spun și a doua oară.

***

Două ore de dans mai târziu, oboseala începea să-și pună amprenta asupra mea, iar în timp ce eu îmi doream cafea, stomacul meu în schimb, cerșea după ceva mai consistent.

Fără să vreau, gândul îmi fuge la bunica și la cum îmi spunea de fiecare dată să nu beau cafea pe stomacul gol.
Un oftat plin de nostalgie îmi scapă fără să vreau și chipul blând al bunicii îmi apare în față.

După ce mi-am luat o cafea neagră, m-am așezat la una dintre mesele de-afară, aprinzându-mi o țigară. Între timp mi-am scos telefonul din buzunar, trimițându-i verișoarei mele mai mici un mesaj, întrebând-o cum stau lucrurile pe acasă.

–Și eu care mă așteptam să te găsesc înconjurată de niște dansatori minune sau ceva!

Vocea îngâmfatului mă face să-mi ridic capul din telefon. Se așează neinvitat pe scaunul din fața mea, zâmbind arogant.

Mă încrunt confuză la auzul cuvintelor sale. De unde știe el ce studiez? Pf! Ce întrebare stupidă! Cel mai probabil a aflat când a fost la secretariat. Dar nu are sens! Dacă știe ce studiez, cum de nu-mi știa numele de dimineață?

Agh! Încetează, Avril! Începi să fi paranoică! Aici nu e Miami. Nu trebuie să fii suspicioasă în privința fiecărei persoane pe care o întâlnești! Poate te-a văzut când mergeai la cursuri. Sunt o grămadă de explicații plauzibile!

–Hei! Ce s-a întâmplat? Arăți de parcă te-a călcat vreun tren sau ceva!

Nu, dar aș vrea să-l calce pe el unul în momentul asta.