Marko

Capitolul 10

,,Când glonțul îți intră în cap, ce mai contează motivul?''

Mă uit pe geam în gol. Trag aer în piept, zâmbesc și privesc din nou cerul plin de stele.

—S-a întâmplat ceva Stormy? Brunetul mă luă în brațe pe la spate punându-și capul pe umărul meu.

—Nu! Doar priveam stelele, îi răspuns simplu.

De ce stelele sunt mereu împreună, iar noi oamenii, suntem atât de singuri? De ce ele se întâlnesc mereu, iar noi suntem atât de departe unii de alții?

—Tu ai o întreagă constelație în privire, iar eu mereu am fost pasionat de stele.

—Nu te-am văzut niciodată privind stelele, Marko. Mă întorc cu fața el zâmbindu-i frumos.

—De când te-am găsit pe tine, adevărul e că nu le mai privesc pe cele de pe cer, se lipi de mine băgându-și o mână prin parul meu.

—Atunci privește-le acum și spune-mi că iubirea noastră va fi la fel de infinita ca ele. Nu mă face să mă îndrăgostesc de tine, dacă știi că vei pleca. Îmi înfășor mâinile după gâtul brunetului simțind cum la atingerea mea pulsul îi crește dintr-o dată.

—Nu voi pleca. Cele mai grave sentimente din viața sunt când pierzi singura persoană pe care ai vrut-o vreodată, iar eu te-am vrut de la început. Și crede-mă când spun că am nevoie de tine chiar am.

Nu am vrut să mă îndrăgostesc de el. Când am auzit cu câte fete a umblat și cum le schimbă în fiecare seară. M-a dus cu gândul că pentru el iubirea e la mișto. Acum însă privesc strălucirea din ochii lui, în care acum ceva timp vedeam doar un deșert. Iubirea este foarte complicată, din ,,nu vreau,, se transforma în 10 secunde în ,,te vreau,,. Sper doar să nu regret că m-am lăsat furată de el.

—Ce s-a auzit? Tresar în brațele sale când un sunet se aude din spre ușa de la intrare.

—Cred că a venit doamna Eliza, mă liniști brunetul îndreptându-se spre ieșire.

Marko deschise ușa ușor. În fața ușii, pe scările cele negre, o femeie cu parul cărămiziu și câteva fire albe, îmbrăcată într-o bluza albă cu broderie și pantaloni lungi eleganți de costum, ne salută politicos.

—Bună seara! Vocea caldă a femei se auzi neîntârziat.

—Bună seara! Bine ați venit! Intrați! o poftise Marko la fel de politicos pe doamna din fața noastră, înăuntrul casei.

Ochii ei se ațintesc asupra mea. Femeia mai în vârstă îmi zâmbise frumos de când mă văzut.

—Bine v-am găsit, draga mea! Mi se adresă uitându-se atent la mine.

Doamna Eliza privește în jur și zâmbește.

—Observ că nu s-a schimbat nimic pe aici. Aceiași mobilă în nuanțe neutre, aceleași candelabre și lustre, aceleași încăperi. Însă ceva s-a schimbat... Te-ai înălțat de când nu te-am mai văzut Marko, ce ai crescut și ce frumos ești! Iar acum că m-ai chemat și observ această superbă domnișoară la brațul tău, îmi dau seama că ți-ai schimbat și modul de viață. Sper să rămâi așa, dragul meu!

—Mă bucur că vă place schimbarea. M-am gândit mult la dumneavoastră când am ales să nu mai duc nici-o fată la hotel. Dar nu m-am putut abține când am văzut această superbă domnișoară. Ea este Stormy, zise Marko făcându-mă să chicotesc.

—Să nu renunțați unul la altul frumoșilor. Fiți loiali, iubiți-vă, singurătatea nu e pentru suflet. Chiar dacă veți trece prin greutăți, să nu renunțați să luptați, dragostea rămâne mereu acolo când inima e rănită, ascunsă în cel mai mic colțișor al ei. Dacă ar dispărea de tot, ea nu ar mai bate, deoarece ea este făcută să iubească. Rămâneți amândoi pentru cât timp se poate.