Capitolul 3.

8.9K 394 6
                                    

  
Să fi înghețat iadul între timp?


   Timpul petrecut în sala de dans m-a ajutat să mă relaxez și să uit de stresul din ultimul timp.

   Fac o ultimă piruetă și mă opresc, respirând greu din cauza oboselii. Câteva bătăi de palme mă fac să tresar și să mă întorc speriată spre sursa zgomotolui.

   Un bărbat șaten, necunoscut, stă în pragul ușii, privindu-mă zâmbind.

   –Ai o tehnică foarte bună!

   –Mulțumesc?

   –Iartă-mă! Ce nepoliticos din partea mea, am uitat să mă prezint. Sunt Christopher, profesor universitar. Îmi întinde mâna.

   –Avril, studentă. Glumesc, ridicând din umeri și dau mâna cu acesta.

   –Ești în primul an? Nu te-am mai văzut pe aici și de obicei cunosc toți studenții care își pierd veacul prin sala de dans după ore.

   –Da, sunt în primul an.

   –Păi mă bucur să te cunosc, Avril!

   –Și eu!

   –Sper să te văd într-o zi la cursurile de balet!

   –Balet? Întreb confuză.

   –Da, predau cursuri de balet.

   –Iertați-mă, dar eu nu sunt o balerină.

   –Ei, haide! Nu poți să-mi spui că ce ai făcut mai devreme acolo, a fost breakdance!

   –Știu, dar-

   –Doar gândește-te, în regulă? Mă întrerupe și aprob din cap, sperând că așa o să scap din conversația asta, care pentru mine devenea foarte incomodă.

   –Mi-a făcut plăcere! Îl salut, înainte să ies grăbită din sală.

   Cu siguranță nu am de gând să merg la nici un curs stupid de balet!

   În drum spre dormitor, am trecut pe lângă tolomatul din hol, de unde mi-am luat o altă sticlă de apă, deoarece pe cea precedentă am terminat-o și un baton cu cereale.

   Tot ce îmi doresc este să fac un duș fierbinte și să mă culc, pentru că sunt extenuată atât fizic, cât și psihic.

   –Unde ai fost? Năvălește Xander, cum intru pe ușă.

   –Te interesează?

   –Uite, îmi pare rău că am țipat la tine!

   –Aș fi preferat să aud asta în urmă 2 ore. Dar oricum, ești un idiot, Xander, sper că știi!

   –Dacă ți-ai fii ținut gura și m-ai fii lăsat în pace, nu aș fi reacționat așa!

   –Iartă-mă că mi-a păsat, lecție învățată.

   –Nu sunt un act de caritate! Nu am nevoie de ajutorul tău!

   –Nu am spus că ești un act de caritate, idiotule!

   –În fine! Răspunde sec și pleacă.

   Pur și simplu, pleacă. Perfect!

După 20 de minute în care mi-am permis să mă relaxez sub apa fierbinte, m-am demachiat și am îmbrăcat în pijamalele mele care sunt alcătuite dintr-un tricou negru și o pereche de colanți de aceași culoare, am ieșit din baie, îndreptându-mă direct spre pat.

Playing dirty Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum