Playing dirty

Capitolul 9.

Nu-ți face griji pentru mine, steluțo!
★

Drumul până la dormitor a fost tăcut, nici unul dintre noi nu a binevoit să scoată vreun sunet. Eu pentru că nu îmi doream să vorbesc cu el, iar Xander pentru că era un idiot, desigur!

Cum intru în cameră, mă duc la baie, trântind nervoasă ușa în urma mea. Îmi arunc puțină apă pe față, încercând să mă mai calmez, ca în cele din urmă să intru în duș.

   Câteva minute mai târziu vreau să ies, dar realizez că nu mi-am luat hainele cu mine. Rahat! Analizez opțiunile pe care le am și numai una singură îmi surâde. Spun în gând un "Doamne ajută!" și ies din baie înfășurată doar într-un prosop, care nu acoperă chiar atât de mult pe cât mi-aș dori.

Ochii îngâmfatului sunt acum cât capela și nu pot să nu rânjesc satisfacută. Așa, îngâmfatule, privește aici și șterge-te la gură!  

Mi-am luat cât de repede am putut hainele din șifonier și întorcându-mă în baie, nu am putut să nu-l observ pe Xander cum își mușcă buza de jos, înghițind în sec. Reacția sa îmi surâde, dar aleg să nu mă gândesc prea mult la asta. Mă schimb repede într-o pereche de colanți negri și un tricoul albastru, lăsându-mi părul ud pe spate.

Primul lucru pe care îl văd când ies, e Xander care stă lângă geamul său, fumând liniștit și la dracu, cât mă enervează că nici măcar nu mă privește!

–Așa o să fie de-acum în colo? Răbufnesc într-un final, sătulă deja de comportamentul său.

–Poftim?

–Știi foarte bine despre ce vorbesc, Xander. Te comporți ca un copil! De-acum o să ne prefacem că nici măcar nu ne cunoaștem? Nu o să ne mai vorbim? Dacă asta-ți dorești, fie!

Furia îmi clocotea în vene.

–Până la urmă, de ce îți pasă atât de mult dacă vorbesc sau nu cu tine?

–Pentru că...pentru că am crezut că suntem prieteni.

–Doar pentru că te-am luat cu mine la o afurisită de cursă, asta nu ne face prieteni!

Ceva în sufletul meu s-a rupt în momentul acela.

–Până mai ieri, puteam să jur că îți doreai să ne înțelegem, iar acum...acum nu te recunosc!

–Mai cunoscut vreodată? Știi cine sunt cu adevărat măcar? Îți spun eu: nu știi! Și nu-ți sugerez să afli.

–Ce e în neregulă cu tine?

Corpul îmi tremura și nu înțelegeam ce se întâmplase cu el. Băiatul de azi-dimineață, cel tandru și glumeț, se transformase în această bestie rece și distantă.

–Multe. Cred că este cel mai bine să păstram distanța o perioadă.

–Acum vrei să stau departe de tine? După ce te-ai ținut după mine încontinuu zilele astea?

–Da. Răspunsul său nu întârzie să apară.

–Nu știu care problema ta sau ce s-a întâmplat cu tine, dar dacă asta îți dorești, fie. O să stau cât mai departe de tine, Xander!

Nu îmi doream să renunț la el deocamdată, dar dacă continua să mă îndepărteze, nu aveam să mă împotrivesc. Avea dreptate. Nu ne cunoșteam suficient de mult încât să ne numim prieteni sau orice altceva.

–O să vorbesc cu decanul facultății să îmi schimbe camera.

Mă aud vorbind și așa era cel mai bine. Poate eu și Xander nu eram făcuți să fim colegi.