Călătoarea

Capitolul 13

Planul lui Camber de a nu afla nimeni despre calatoria noastra in trecut nu a functionat , spre nefericirea lui. El voia ca atunci cand suntem teleportati inapoi in Amaris , sa fugim rapid in alta camera , de parca nimic nu s-a intamplat. Dar nu , nu asa a fost. In secunda in care am aparut in laborator , in fata noastra au venit Ethan , domnul Belami si Creatorul pe care l-am intalnit in misiunea aia cu toti Calatorii. Nici acum nu ii stiu numele. Nu am idee ce cauta Creatorul aici , dar se pare ca toti trei stiau ca noi am plecat in trecut. Ethan si Creatorul discutau ceva in soapta , iar Daniel , tatal lui Camber , ne privea incruntat. Camber imi atinge umarul , atragandu-mi atentia. Razboinicul priveste intr-un colt al laboratorului , unde sta ascunsa o... camera de supraveghere. Deci asa stiau ei ce faceam noi !

- M-ai dezamagit , Camber. spune domnul Belami , dand din cap dezaprobator.

- Nu am facut nimic rau. zice Camber , ridicandu-si mainile in sus. Chiar am ajutat-o pe Antea !

- Da , da. Nu stiu daca reuseam sa termin misiunea fara Camber , domnule. El m-a ajutat enorm. zic eu oftand.

Imi ramai dator pentru asta , Ashton.

- Vezi ? Ne-am descurcat de minune impreuna. spune Camber zambind inocent.

Daniel isi da ochii peste cap , apoi se intoarce spre Ethan si acel Creator. Eu si Camber ranjim si batem palma. Cei trei se intorc spre noi. Tatal lui Camber era incruntat , Ethan parea amuzat , iar Creatorul avea o fata ganditoare.

- Nu ne putem gandi la o pedeapsa pe masura pentru voi... mormaie Creatorul.

- Eu zic sa ii lasam in pace. Stiam ca e o misiune grea , iar daca ei doi au reusit sa o termine , e semn ca fac o echipa buna. Dupa parerea mea , Camber poate sa plece cu Antea in fiecare misiune. zice Ethan zambind.

De asta l-am ales pe Ethan.

- Eu raman cu ideea de a le lua armele copiilor astia. zice domnul Belami.

- Nu suntem copii. spunem eu si Camber in acelasi timp , Daniel aruncandu-ne o privire urata.

- Degeaba iei armele unei Calatoare. Ei au mereu arme de rezerva , creaturi istete. zice Ethan amuzat.

Adevarat. Mai am acasa un pumnal si celalalt pistol pe care l-am primit. Ah , Ethan ma cunoaste atat de bine !

- Bine. ofteaza Creatorul. Puteti sa plecati. Iar tu , Camber , nu o sa scapi atat de usor daca mai pleci in trecut !

Imi abtin un ranjet si trec pe langa Ethan , Camber zambindu-le inocent celor trei. Iesim din laborator , apoi incepem sa fugim in holul lung spre iesire. Razboinicul tranteste usa de perete , aerul racoros de afara facandu-ne sa tremuram.

- Cred ca asta a fost cea mai tare zi din viata mea ! spune Camber razand.

- Ar trebui sa te faci Calator. ranjesc eu.

- As vrea eu... mormaie el.

Sunetul unui telefon spulbera linistea dintre noi. Camber isi scoate telefonul din buzunarul pantalonilor , privind ecranul. Un zambet ii apare pe buze.

- Trebuie sa plec. Leon ma cheama. Lucram la ceva impreuna. spune Camber. Ne mai vedem , Antea !

Ii zambesc si ii fac cu mana , Camber trecand pe langa mine. Imi pun gluga pe cap si incep sa merg spre casa. Cu fiecare zi ce trece incepe sa fie tot mai frig. Sunt norocoasa ca traiesc aproape de laboratorul lui Ethan. Nu imi place sa stau afara cand tot corpul imi ingheata de frig. Zambesc amuzata cand imi aduc aminte de o intamplare de acum cateva luni. Intalnisem niste fete care credeau ca imi este mereu frig si tot corpul meu e rece doar pentru ca sunt toata alba. Pufnesc , atragand atentia unor oameni. Calatorii sunt la fel ca ceilalti , doar culoarea pielii ne face mai diferiti. Nu , diferiti nu e cuvantul potrivit. As spune ca suntem mai mult unici.

Expir usurata cand imi vad casa , incepand sa fug spre ea. Imi scot cheile din buzunar si deschid usa , bucurandu-ma mai mult ca niciodata de caldura din casa mea. Plec in camera mea , lasandu-mi pelerina in cuier. Imi iau din dulap niste haine calduroase si fug in baie , facand un dus fierbinte. Degetele mainilor imi erau atat de reci incat aproape nu le simteam. Dupa dusul minunat , am imbracat hainele alese si am plecat in bucatarie. Nu am mai mancat de dimineata , iar acum e aproape seara. Privesc in frigider cu o fata ganditoare. Ar trebui sa fac niste cumparaturi cat mai curand. Peste cateva minute , m-am decis sa imi pregatesc niste paste. Nu stiu sa gatesc prea bine , dar ma multumesc cu ce pot.

Cat timp mancam in living , pentru ca eu mananc in living , nu in bucatarie , mi-am amintit ceva. Acel ceva este faptul ca pumnalul meu a ramas la Camber , iar Camber e la Leon. Doamne , nici nu vreau sa ma gandesc ce pot face aia doi cu un pumnal... Ma grabesc sa termin de mancat pastele din farfurie si , dupa ce mi-am luat pelerina din camera mea , am plecat spre casa lui Ethan. Afara e deja aproape noapte. Oftez si incep sa alerg ca sa ajung mai repede acolo. Sper ca Razboinicul nu mi-a pierdut pumnalul. E preferatul meu...

Cand am ajuns in fata casei lui Ethan , nu am vazut masina Omului de Stiinta. Se pare ca el inca nu e acasa. Ma apropii de usa si bat , asteptand ca cineva sa deschida. Nimic , dar vedeam pe geam lumina in living aprinsa. Ma incrunt si mai bat o data. La fel ca prima data , nimeni nu deschide usa. Incerc eu sa o deschid si descoper ca usa era deschisa tot timpul asta. Pufnesc si intru in casa , mergand in living. Il zaresc pe Leon intins pe covorul din mijlocul camerei , iar pe Camber stand invers pe un fotoliu , avand capul in jos. Imi ridic o spranceana confuza , insa inteleg imediat ce se intampla cand vad pe o masuta cateva sticle goale de vin si alte bauturi. Imi dau o palma peste fata. Au baut. Amandoi.

- Antea , hello ! striga Camber , facandu-mi cu mana.

- De ce ati baut , idiotilor ? intreb eu , apropiindu-ma de Camber si ajutandu-l sa stea normal pe fotoliu.

- Sarbatorim. spune Razboinicul razand.

Oftez exasperata si privesc prin living. Perne si paturi sunt aruncate peste tot , iar cateva doze sunt imprastiate pe canapea. Imi zaresc pumnalul intr-un colt , pe podea , asa ca merg pana la el si il pun la locul lui in pelerina mea.

- Hei , Antea ! zice Leon , ridicandu-se in sezut. Camber a spus ca te pl...

- SHHH ! tipa Camber. E un secret !

- Ah... De ce nu ai spus asta de la inceput ?

- Daca o sa va vada Ethan asa o sa va omoare. mormai eu.

- Ba nu , sunt nemuritor ! tipa Camber , gesticuland ciudat cu mainile.

Merg pana la el si il apuc de brat , incercand sa il ridic in picioare. Nu am de gand sa il las aici ca sa bea si mai mult. Nu stiu unde traieste , asa ca va sta la mine pana isi revine. Camber se ridica rapid , incercand sa se indeparteze de mine , insa se impiedica si cade pe podea. Marai enervata.

- Vrei o palma !? ma rastesc eu , vrand sa il ajut sa se ridice.

- De la tine vrea. spune Leon din spatele meu.

Camber mormaie ceva inteles doar de el si se ridica incet in picioare. Il tin strans de bratul stang si il ajut sa mearga spre usa.

- C-Ce cuplu dragut faceti. spune Leon cu glasul pitigaiat.

Il ignor si iau din cuier geaca lui Camber , el imbracand-o incet. Iesim din casa , eu tinandu-l in continuare de brat. Camber priveste incruntat spre luna , apoi ma priveste pe mine.

- Tu si... luna. Semanati. zice el. Straluciti amandoua.

Ii evit privirea , rosind putin. Macar e intuneric si nu vede nimeni roseata din obrajii mei. Camber se departeaza brusc de mine , aratand acuzator cu degetul spre mine.

- Nu am nevoie de ajutorul tau. spune el rece , apoi incepe sa rada.

- De ce ai baut , Camber ? intreb eu oftand , apropiindu-ma de el.

- Ca sa raman hidratat , logic.

Ma abtin din a-l injura si il iau din nou de brat , tragandu-l spre casa mea. Camber isi pune o mana in jurul taliei mele. Il privesc incruntat. El ma ignora si priveste fascinat cladirile din jurul lui. Imi dau ochii peste cap. Va regreta maine dimineata ca a baut atat de mult.