Playing dirty

Capitolul 16.

Pentru că nu m-ai lăsat să mă pierd!
★

   –Xander!

   Glasul lui Bree ne face să tresărim speriați.

   –Ce s-a întâmplat?

   Panica reapare pe chipul băiatului din fața mea.

   –A ieșit din operație.

   Aș fi răsuflat ușurată, dar cumva, simțeam că mai urmează ceva.

   –Cum se simte? Ai vorbit cu doctorul?

   –E încă sub efectul anesteziei. În schimb, mi s-a cerut să merg în cabinetul medicului care se ocupă de el pentru a discuta mai multe detalii, dar...îmi e frică să merg de una singură.

   –Nu-ți face griji, nu ești singură! Încerc să o liniștesc, așezându-mi mâna peste a sa, zâmbindu-i cald.

   Pornim spre cabinetul doctorului cu sufletul la gură, speranțe-n buzunar și rugându-ne ca totul să fie bine. Nu eram o credincioasă, nu am fost niciodată una, de fapt nici unul dintre noi nu era, dar pentru o secundă, speram și aveam credință sau măcar încercam să avem.

   –Bună ziua! Am vorbit mai devreme? Zayn Redd?

   –Da. Intrați, vă rog! Ne poftește. 

   –Cum este? Bree e prima care dă glas gândurilor noastre.

   –Este bine, înafara oricărui pericol și dacă în două săptămâni nu o să apară complicații, o să-l externăm.

   Ochii prietenei mele sclipesc de fericire la auzul veștilor date.

   –Așa repede? Xander era încă nesigur pe spusele doctorului.

   –Sunt nevoit să vă spun asta, în sala de operație, prietenul vostru a intrat în stop cardio-respirator.

   –Cum? Bree șoptește terifiată.

   –Băiatul a luptat și într-un final, a câștigat. E un luptător! Sunt sigur că într-o săptămână o să reușească să se pună pe picioare. Ne vorbește doctorul zâmbind și într-un final îl văd pe Xander cum respiră ușurat în sfârșit.

   Un mic zâmbet mândru apare pe buzele sale și pot jura că asta se datorează faptului că prietenul său a luptat pentru a rămâne în viață.

   –Putem să-l vedem? Întrebă albăstrica.

   –Efectul anesteziei trebuie să fi trecut deja, dar am să vă rog să nu stați mult. Are nevoie de multă odihnă.

   –Mulțumim! Rostește Xander, dând mâna cu doctorul.

   Ajunși în salonul lui Zayn, Bree dă buzna înăuntru, ca mai apoi eu și Xander să intrăm.

   Imaginea din fața mea mă face să-l privesc îngrozită pe Zayn. Are un bandaj mare prins de abdomen și fața foarte vătămată. Bree stă lângă patul acestuia plângând, pe când Xander își păstrează fața neutră, nedorind să trădeze vreun sentiment.

   –Iubito, te rog nu mai plânge! O roagă acesta, vorbind răgușit, în timp ce-i mângâie obrazul cu degetul, dar în zadar.

   –Shh! Nu încerca să vorbești.. Mă bucur că ești bine! Îi răspunde aceasta, privindul cu dragoste, așezându-și mâna peste a lui.

   Se priveau unul pe celălalt cu intensitate, de parcă doar ei existau..ca și cum pământul se oprise pe loc.

   Dar cum Xander e Xander, trebuie să strice toate momentele frumoase.

   –Mă bucur să văd că ești bine, amice, și că n-ai dat încă ortul popii! Glumește, deși puteam vedea o fărâmă de durere în ochii săi.

   –Nu scapi așa de ușor de mine! Rânjește.

   –Și eu mă bucur să văd că ești bine, Zayn! Mă aud vorbind pentru prima dată, iar șatenul își întoarce privirea spre mine.

   –Crezi că te-aș fi lăsat singură cu el? Ma întreabă cu ironie în glas, făcând aluzie la brunetul ce mârâia enervat de lângă mine.

   –Mulțumesc pentru încredere, frate!

   –Oricând, amice! Îi face acesta cu ochiul, zâmbind.

   Șatenul își mută privirea spre albăstrica ce plângea lângă patul său.

   –Black, ce zici de o cafea? Îl întreb și brunetul mă privește ciudat.

   –Mă inviți cumva în oraș, pisicuțo? Mă ia peste picior, rânjind amuzat, în timp ce îmi dau ochii peste cap.

   –Atâta vreme cât tu plătești, eu n-am nici o problemă! Rostesc plină de îngâmfare și acesta mă dezaprobă din cap.

   –Joci murdar, pisicuțo! Afirmă, iar eu doar ridic nepăsătoare din umeri.

   –Să mergem!

   –Cu tine și la capătul lumii aș merge! Vorbește rânjind și nu pot să nu-mi dau ochii peste cap.

   –Deocamdată ai doar 20 de dolari în portofel, așa că acest "capăt al lumii" înseamnă cafeneaua din campus!

   Deși cei doi porumbei nu-și luau privirile unul de la celălalt, îi aud cum chicotesc amuzați.

   –Haide! Îl prind de mânecă și-l trag după mine. Să te faci bine, Zayn! Strig înainte să ieșim din salon.

   Ajunși la masa noastră obișnuită, ne comandăm fiecare câte o cafea, ca mai apoi liniștea să se lase între noi.

   –Mulțumesc! Sparge brunetul gheața și eu mă încrunt, privindu-l confuză.

   –Pentru?

   –Pentru că nu m-ai lăsat să mă pierd!

   –Sunt aici pentru tine, Xander, chiar dacă uneori nu vrei să accepți asta.

   –Și îmi pare rău că am vrut să te îndepărtez, deși mă bucur că nu am reușit.

   –Am văzut persoane mult mai înspăimântătoare ca tine. Nu mă speri așa ușor!

   –Mi-aș dori să aflu toate secretele pe care le ascunzi sub masca de înger răzvrătit!

   Răspunde, în timp ce mă privește intens, parcă dorindu-și să poată vedea dincolo de zidurile pe care le-am ridicat acum multă vreme, iar eu nu pot să abțin și râd cu amar.

   –Crede-mă, Xander, numai "înger" nu sunt!

   –Și de-asta stârnești ceva în mine. Ceva ce-și dorește să-ți descopere toate secretele cât mai repede cu putință.

   –De ce? Întrebarea mea banală parcă-l trezește la realitate.

   –Poftim?

   –De ce-ți dorești să mă descoperi? Sunt doar o fată obișnuită. Nimic nu e special la mine.

   –Te înșeli amarnic, pisicuțo! Nu ești doar o fată obișnuită. Ești o fată care a luptat pentru visul său. Și îmi doresc să aflu cât mai multe, pentru că atunci când te privesc, îmi aduc aminte că semeni atât de mult cu ea, dar când privesc mai atent spre sufletul tău, descopăr o lume atât de diferită și lucrul ăsta mă stârnește să aflu ce te face atât de specială! Să aflu cum de tu reușești să-mi calmezi furtuna, în timp ce ea reușea doar o să întețească. Ești ca un jurnal plin cu secrete, care așteaptă să fie citit, dar care totodată e încuiat cu un lacăt. Și totuși, nu mai durează mult până când am să reușesc să-l deschid. Îți promit, Starr, o să sparg toate zidurile ce-mi stau în cale să te cunosc!

   Promisiunea acestuia mă face să înghit în sec. Cumva știam că se va ține de cuvânt.

   O parte din mine își dorea să se lase descoperită de el, îmi doream să-i împărtărtășesc toate păcatele mele. Pe când, conștiința mea striga la mine neîncetat, spunându-mi să mă trezesc la realitate, deoarece asta nu e o poveste clișeică de dragoste.

   Noi doi nu făceam parte din cine știe ce poveste stupidă, plină de romantism și alte rahaturi.