Mi-e tare rușine să mărturisesc
cum îmi pierd oxigenul din plin printre-atâtea ființe
și mă reîntregesc până mi se epuizează energia.
Cum mă uit în spatele meu și îmi tremură mâinile
de teamă și de emoție să nu mi se citească toate cuvintele de pe expresie,
dau din cap vehement și evit întristarea,
iar apoi inspir și-mi crapă buzele într-un
zâmbet.
Mi se întărește pielea și se face armură,
ochii mi s-au uscat și au culoare intensă, treziți la viață,
pot să pășesc din ce în ce mai bine, mai încrezător,
iar de voi avertiza pe cineva că m-am ridicat,
nu va fi decât iluzia.
Îmi voi purta menirea ca un om normal,
evitând orice picătură de glorie,
căci suflarea-mi este binecuvântare
și nu-mi doresc decât să mă-mplinesc.
CITEȘTI
Ecoul Unor Voci Sugrumate pe Fundal Negru
Poetry„Oamenii caută fericirea cum caută sângele inima. Când nu mai curge sânge în inimă, omul se usucă, spune tata." ━ Aglaja Veteranyi, „De ce fierbe copilul în mămăligă" ______________________________________________ ~ Toate drepturile rezervate, 2019...
