Playing dirty

Capitolul 17.

Nu am de gând să mă îndrăgostesc de tine, Xander.
★

O lună. Atât a trecut de când am ajuns în faimosul New York și poate sună siropos, dar parcă mai ieri stăteam în fața campusului, speriată să pășesc înăuntru. Iar acum, când îmi aduc aminte, mă amuz, deoarece nu m-aș fi așteptat nici măcar pentru o secundă la ce-mi rezervase viitorul.

Și poate îmi e greu să recunosc, căci nu obișnuiesc să mă atașez de persoane atât de repede, dar Xander cu siguranță îmi intrase pe sub piele. Nu știu cum reușise îngâmfatul!

Zayn începea să se simtă mult mai bine, dar asta nu înseamnă că Bree avea să o lăsase mai moale prea curând. Prietena mea nu a arăta bine, cearcănele erau la ordinea zilei, a slăbit câteva kilograme, e palidă mereu, de parcă ar fi văzut o fantomă și totuși, frumusețea ei nu pălise. Zayn tot încearcă să o convingă să se meargă acasă ca să doarmă măcar pentru câteva ore, dar albăstrica nu voia să audă de așa ceva. Toți ne-am rugat de ea, asigurând-o că o să rămânem noi cu Zayn, dar răspunsul ei a fost același.

Îi era teamă. Și știam asta, deoarce chiar ea mi-a mărturisit. Mi-a spus că în puținele ore de somn, avea coșmaruri. Retrăiește la nesfârșit momentul accidentului, cum acea mașină a intrat în ei cu viteză. Îl visează pe Zayn murind în brațele sale.

Iar după mine, cea mai rea zi pentru a iubi pe cineva, este ziua în care îl pierzi.

Și poate ea nu vrea să admită, ca să nu ne îngrijoreze, dar știu că nu a scăpat complet nevătămată. Din fericire, Zayn a reușit să întoarcă mașina, încercând să o ferească pe Bree de impact, dar aceasta s-a lovit la picior. Nu e atât de grav, dar o văd cum strânge din dinții când durerile devin insuportabile sau cum șchioapătă.

–Gata! Ia drăcia asta de lângă mine până nu vomit din cauza ei! Se plânge Zayn cu o voce răgușită, împingând lingura cu mâncare pe care i-o întindea iubita sa.

Suntem cu toții în salonul acestuia, iar el se plânge încontinuu ori despre cât suntem de enervanți, ori despre spital și patul inconfortabil, ori despre asistentele insuportabile și mâncarea spitalului.

–Mănâncă! Îi ordonă autoritară albăstrica.

–Nu! Refuză, întorcându-și capul de parcă ar fi un copil. M-am săturat de locul asta!

–Și ce propui? Se bagă Mark.

–Adrenalină! Asta e tot ce am nevoie.

–Serios? Întreabă ironică albăstrica, vizibil deranjată de afirmația iubitului său.

–Și de tine, iubito, normal! Încearcă să se scotă, primind din partea ei o încruntătură.

–Ce spui să te dau o tură pe hol cu targa? Poate agățăm și niște asistente doritoare să ajute doi băieți la ananghie! Glumește roșcatul râzând, dar Bree nu e de aceași părere și îi dă una după cap acestuia.

–Mark, amice, eu zic să-ți ți gura, asta dacă nu vrei să ajungi coleg de cameră cu Zayn! Glumește Josh și acesta își ridică mâinile în semn de retragere.

–Cât o să mai stau pe aici? Vreau să acasă! Se plânse Zayn pentru a mia oară.

–Doctorul a spus că trebuie să mai stai câteva zile, iubitule.

–Hei, azi se vor afișa rezultatele de la audiții, nu? Ne întreabă Zayn pe mine și pe Bree.

–Ah, la naiba! Am uitat! O aud pe albăstrică, dar nici eu nu sunt mai departe.