Sirius

Nouă

SCAR

Max se opri în mijlocul camerei, ţeapăn, părând să mediteze asupra situaţiei noastre. Cutele adânci dintre sprâncenele lui îi înăspreau şi mai mult expresia taciturnă, făcându-l să pară o bestie pe cale de atac. Când Max era provocat la un atac, nu voiam să iau parte niciodată la luptă, pentru că nu voiam să privesc cadavre şi sânge şi chipul prietenului meu perturbat de furie. Acum, însă, eu fluturam steagul roşu prin faţa ochilor săi şi ştiam că nu aveam să scap nepedepsită, fără urme permanente.

O dădusem în bară rău, foarte rău său cumplit de rău? Încă nu puteam conştientiza exact ce se întâmplă, pentru că mintea mea se îmbătase cu toate iluziile false, iar acum nu-şi mai putea reveni din ceaţă.

Bri se aşeză istovită pe cea mai apropiată canapea, iar Vance a rămas sprijinit de perete, străbătut de o multitudine de gânduri. Niciodată nu i-am pus în situaţia în care ar fi putut ajunge să mă urască pentru acţiunile mele lipsite de control, şi îmi era al naibii de teamă că dădusem cu piciorul singurei mele familii din cauza... unui bărbat.

— De ce ai făcut asta, Scarlett?

Duritatea din glasul lui Max mi-a făcut oasele să dârdâie ca într-o plină furtună cu grindină. Mă durea stomacul, sau poate aveam impresia că din zona aceea viscerală porneşte toată arsura pe care o simţeam plimbându-se prin mine.

— Numele meu e Scar, am îndrăznit să-i replic.

Ochii lui întunecaţi s-au ridicat spre mine şi am crezut că urmează să mă ucidă cu o simplă privire.

— Nenorocitul tău de nume adevărat e Scarlett, a mârâit. Sau, şi despre identitatea ta îţi face plăcere să minţi? Iubitul tău nu ştie că ai o pasiune pentru a te ascunde în spatele unor minciuni?

— Nu e iubitul meu, am protestat. Nimic din toate astea nu e ceea ce crezi, îţi jur!

Max şi-a împins pumnul în perete, eliberând o explozie de înjurături. Când l-am văzut zburând spre mine din câţiva paşi, am ştiut că autocontrolul lui s-a dărâmat ca un şir de domino.

A fost prea târziu pentru ceilalţi să reacţioneze. Mâna lui era deja îndesată în gâtul meu, şi am simţit în spate apăsarea rece a zidului când mă împinse în duritatea lui.

— M-ai minţit, a spus cu glas tremurător. Mi-ai promis că nu o să mă minţi niciodată şi ai făcut-o. Tu, dintre toate persoanele, ai făcut-o. De ce dracului nu mi-ai spus că ai păstrat legătura cu parazitul ăla?

Degetele lui stăteau îndoite în jurul gâtlejului meu, dar nu depuneau niciun gram de presiune ca să mă sufoce. Nu voia să mă rănească, deşi meritam toate rănile din lume pentru felul în care le-am trădat încrederea. Vance îl apucă de umeri şi încercă să-l alunge cât mai departe de mine, cel puţin până când se consuma toată furia din el şi nu mai reprezenta un pericol iminent pentru nimeni.

— Poate ar trebui să mergem fiecare în camera lui până se liniştesc apele, a propus Vance.

— Apele nu se mai pot linişti din momentul ăsta, am auzit-o pe Bri bâiguind din locul ei. Stătea ghemuită într-un colţ de canapea, strângându-şi braţele păturii în jurul ei. Putem să fim săltaţi pe sus de poliţie în orice clipă. Mulţumim mult, Scar. Te-am suprasolicitat cu încredere, iar acum aşteptăm să putrezim în închisoare ca nişte şobolani.