Călătoarea

Capitolul 18

Marai enervata si imi afund capul in perna , aruncand patura de pe mine. Regret imediat ca am facut asta , asa ca ma ridic in sezut si iau patura ce imi tinea de cald de pe jos. Mor de plictiseala si deja am facut tot ce puteam face in casa asta. In fiecare camera e curat si cumparaturi am facut. Afara e prea frig ca sa pot face vreo plimbare , asa ca stau in camera mea unde e cald si bine. Camber e ocupat de cateva zile cu niste antrenamente , asa ca nu pot sta cu el. Idiotul , nici macar nu m-a sunat ! Si nimeni altcineva nu ma suporta in afara de el...

Casc si ma fac mai comoda in pat , vrand sa dorm ca sa treaca timpul mai repede. Tresar cand aud telefonul sunand. Il iau confuza de pe noptiera. Raspund rapid apelului cand vad ca ma suna Ethan.

- Spune-mi , te rog , ca ai o misiune pentru mine !

- Citesti cumva ganduri ? intreaba barbatul amuzat.

- Ma gasesti in laborator in zece minute ! strig eu.

Arunc telefonul undeva pe pat si ma grabesc spre dulap , alegand niste haine calduroase. In sfarsit am ceva folositor de facut ! Ranjesc si imbrac rapid blugii si puloverul , apoi imi incalt bocancii. Iau pelerina mea din cuier , verificand scurt armele mele , apoi ies din camera. Imi trag gluga peste cap si inchid usa casei. Incep sa alerg spre laboratorul de langa casa lui Ethan , curioasa de noua misiune. In ultima misiune m-am distrat alaturi de Camber , chiar daca nu vreau sa recunosc asta. Mi-a tinut de companie. Vorbind de Camber , cred ca pistolul meu a ramas la el. De ce naiba toate armele mele raman la Camber !?

Oftez si incetinesc , trecand pe langa casa lui Ethan. Toate luminile din casa sunt stinse. Probabil ca Ethan si Leon sunt in laborator. Mai merg cateva minute pana observ o alta casa in fata mea. Deschid usa cladirii intunecate , pe numele ei "Laboratorul Harisson". Merg pe holul ingust , ajungand intr-o incapere mai mare. In fata vad portalul si pe Ethan asezat la un birou. In stanga il zaresc pe Leon si o fata , Creatoare , stand la o masuta si discutand ceva in soapta. Din fericire , cei doi nu imi acorda atentie , asa ca ma apropii de Ethan , salutandu-l scurt. Iau o pietricica alba din cutia de pe birou , punand-o in buzunarul pelerinei.

- N-ai prea venit pe aici in ultimele zile. spune Ethan zambind , tastand ceva la calculator.

- Am fost ocupata. zic eu simplu.

"Stand cu fratele fiului tau" gandesc eu.

- Pari schimbata. constata Omul de Stiinta.

- Nu mai spune. zic eu sarcastica.

Ethan isi da ochii peste cap apoi se ridica in picioare , apropiindu-se de mine. Barbatul se sprijina de biroul din spatele lui , strangandu-si mainile la piept. Il privesc nerabdatoare , vrand sa aud despre misiunea mea.

- De data asta o sa ai o misiune mai diferita. O sa pleci cu numai cinci ani in trecut si va trebui sa iei un caiet de schite chiar de la mine. Imi aduc aminte ca l-am pierdut din greseala. Dar fii atenta , eu , cel din trecut , nu trebuie sa te vad pentru ca viitorul se poate schimba. Trebuie sa iei cumva caietul fara sa afle nimeni. Ai mare grija , Antea.

Iau o gura mare de aer , intorcandu-ma spre portal. Partea grea din misiune e ca nu pot pur si simplu sa il omor pe Ethan de acum cinci ani. Daca el moare in misiunea asta , va fi mort si in realitate , si la fel si celelalte persoane de care m-as atinge. Ethan are dreptate , trebuie sa fiu atenta. Imi inchid ochii si pasesc prin portal , simtind cum pentru cateva secunde , pamantul imi dispare de sub picioare.

Deschid ochii si clipesc des , analizand Amarisul de acum cativa ani. Am fost teleportata in spatele unui bloc din centrul orasului. Imi trag gluga mai bine peste fata ca sa ma asigur ca nimeni nu ma poate recunoaste. Ocolesc blocul si incep sa merg spre casa lui Ethan , tinandu-mi capul in jos. Observ o multime de persoane pe care le-am mai vazut prin Amaris. Unele sunt schimbate , altele arata exact la fel. Imi continui drumul , insa ma opresc brusc cand zaresc pe cineva in fata mea. Dintr-o masina iese un baiat imbracat in haine complet negre , cu parul tuns scurt. El are o pelerina asemanatoare cu a mea si un piercing in buza. Imi musc obrazul , incercand sa nu rad. Ala e cumva Camber ? Pufnesc scurt , Camber din trecut mergand incruntat spre un bloc. Ranjesc si incep din nou sa merg. Abia astept sa imi bat joc de Razboinic cand ma intorc in prezent !

Peste aproximativ douazeci de minute , am ajuns langa casa lui Ethan. Aici , in trecut , casa e albastra si aproape ca nu am recunoscut-o. In prezent e alba. Ethan a spus ca albul reprezinta Oamenii de Stiinta. Dupa parerea mea , albul ar trebui sa reprezinte Calatorii pentru ca , ei bine , suntem albi. Imi scutur capul , alungand gandurile inutile , si ma apropii incet de casa. Privesc pe geamul din living si nu vad pe nimeni. Ma apropii de alt geam , cel din bucatarie. Nici de data asta nu vad pe nimeni. Oare Ethan nu e acasa ? Tresar cand usa bucatariei e deschisa brusc , iar barbatul merge pana la masa. Ma las rapid in jos , expirand usurata. Era sa ma vada ! Il aud pe Ethan asezandu-se pe un scaun. Privesc incet in sus , incruntandu-ma cand imi vad propria reflexie in fereastra. Imi mijesc ochii si il analizez pe Ethan , vazand ca rasfoieste un caiet. Probabil ca e caietul pe care trebuie sa il iau ! Imi musc buza ganditoare. Cum sa iau caietul fara sa vada Ethan...?

Un plan mi se iveste prin minte. Merg silentios pana in fata casei , apoi bat puternic la usa. Aud pasii lui Ethan , asa ca fug inapoi spre geamul din bucatarie. Reusesc sa il deschid intr-un timp record si sa intru in bucatarie. Iau caietul de pe masa si scot pietricica alba din buzunar , aruncand-o pe podea si sperand din tot sufletul ca Ethan nu m-a vazut.

Apar din nou in laborator , in fata portalului. Il caut pe Ethan cu privirea , insa nu il vad. In schimb , ii vad pe Leon si pe acea Creatoare impreuna... sarutandu-se. Mda , minunat moment de a reveni in prezent. Ma prefac ca nu i-am vazut si merg rapid pana la usa , vrand sa scap cat mai repede din situatia incomoda. Ies afara si incep sa merg inapoi spre casa lui Ethan , de data asta cea din prezent. Strang caietul de schite in mana si continui sa merg. Privesc persoanele din jurul meu plictisita , pana cand ma lovesc din greseala de cineva. Acel cineva e Percy. Imi abtin un pufnet si incerc sa il ocolesc , insa mana baiatului ma opreste.

- Hei , Antea. Nu ne-am vazut de ceva timp. murmura el.

- Ma grabesc , Percy. zic eu incruntata.

- Niciodata nu vrei sa stai cu mine. spune el , pufnind scurt.

Percy face un pas spre mine , corpurile noastre aproape atingandu-se. Cand am vazut ca se apropie si mai mult de mine , eram gata sa imi scot pistolul si sa il tintesc in cap , dar m-am abtinut. Imi pun mainile pe umerii sai si il imping , privindu-l urat. Imi deschid gura ca sa spun ceva , insa ma opresc cand zaresc o silueta in spatele lui Percy. Un baiat inalt cu par negru... Camber. Il ocolesc rapid pe Percy si fug dupa Razboinic.

- Camber , stai ! strig eu.

- Am inteles totul , Antea. Nu trebuie sa imi explici. spune el , stand cu spatele la mine.

- Ai inteles totul gresit !

Dar Camber nu m-a ascultat si a continuat sa mearga.