Între abis şi paradis

25. Ochii de gheaţă

Filmul n-a fost tocmai extraordinar, Anastasia a adormit de câteva ori şi s-a trezit la ţipetele pline de extaz ale Reginei. I s-a părut o irosire de timp, dar măcar apucase să înfulece doi pumni de floricele de porumb înainte ca prietena ei să le devoreze fără milă.

Două săptămâni mai târziu, holurile şcolii vuiau de agitaţie. Toată lumea auzise de venirea noii lor colege Anastasia şi mai ales de faptul că ea şi Regina se mutaseră în aripa băieţilor, ce-i drept spre ieşire, dar erau tot acolo.

-          Sper că nu e nevoie să îţi spun că nu vreau să se afle că sunt căsătorită. A spus ea încercând să îşi mişte oasele amorţite,după ce s-a ridicat din pat. Nu se făceau cursuri azi, dar era un prilej bun de a-şi etala ţinutele drăguţe, fiindcă pentru restul anului aveau să poarte doar uniforme plictisitoare.

-          Poftim?

-          Regina, toată şcoala şi-ar bate joc de mine, dacă ar afla asta.

-          Oh, crede-mă problema ta e minoră pe lângă ce avem noi aici.

-          Cum adică?

-          Părinţi care îşi trimit copiii gay aici, copii nelegitimi, ca mine, fete gravide, emo, depresivi, anorexici, ciudaţi de tot felul. Pe scurt părinţii ne trimit aici ca să scape de gura presei, să nu le distrugă reputaţia fiindcă-s prea încuiaţi să realizeze că trăim în secolul 21. Dar sunt şi câţiva care au venit aici fiindcă au crezut că asta-i o şcoală normală.

Punctul de vedere al Reginei o lăsase fără grai. Ar fi vrut să ceară mai multe detalii, dar a schimbat subiectul.

-          De cât timp stai aici?

-          De aproape 2 ani. M-am tot plimbat de la un colegiu la altul. Dar nu te gândi că tata a fost aproape de mine în acest timp. Noi avem o relaţie de genul, el îmi dă bani, eu îmi văd de viaţă şi nu îl deranjez.

-          Îmi pare rău.

-          Să nu îţi pară, puteam s-o sfârşesc prin canale dacă rămâneam cu depravata de mama. Sau mai rău, să ajung una ca ea.

-          Nu ai vrut niciodată să o cunoşti? Nu te-a intereresat să afli cum o cheamă? Ce face? De ce te-a...

-          Anastasia încetează. Nu mă interesează de ea. Şi tu ai fost adoptată, pe tine de ce nu te-a interesat?

Vorbele Reginei au rănit-o adânc.

-          Îmi pare rău, nu trebuia să spun asta. Dar nu am nevoie de mama. Cine ştie prin ce bordel trăieşte, iar dacă aflu cine e, o să mă vrea înapoi poate. Iar tata nu cred că s-ar da în loc de la a renunţa la mine.

-          Dar...

-          Doar m-a trimis aici nu? A spus ea impasibilă, iar Anastasia a înţeles că discuţia se opreşte aici.

-          Haide vreau să cunoşti pe cineva.

Au ieşit pe hol, unde majoritatea populaţiei era masculină şi scotea sunete animalice, fluierături şi alte zgomote de turmă.

-          Bună Regina, tot mai bună, a spus un băiat brunet cu ochii mari şi căprui dar nas turtit trecând pe lângă ele. Şi prietena ta la fel. Regina s-a limitat la a zâmbi şi a-şi da ochii peste cap.

-          Finn Jackman, a spus ea către Anastaia. Clasa a 11-a, Texas. Poponar. Se preface că nimeni nu ştie, dar toată şcoala îi vede pantalonii ăia lăsaţi până la genunchi.