Din întâmplare

Somn de 3 nopti intr-o zi.

Capul imi parea gol.. plin de un aer greu care mi-l făcea să zvâcnească. Simțeam cum inima, tâmplele și tot în mine pulsa. Mă durea corpul și simțeam un gust amar. Soarele încerca să mă îmbune cu razele sale calde dar am mormăit și m-am întors cu spatele la el. Atunci mi-am amintit ce am făcut ultima dată când am fost în situația asta. Am întors capul să văd dacă se mai află vreun bărbat lângă mine,însă patul era gol. M-am ales doar cu o durere asurzitoare în  clipa în care am făcut mișcări bruște.

-Au la naiba... Ce s-a întâmplat?

Am întors ochii prin camera asigurânda-mă că este a mea. Este. Nu am niciun sutien pe candelabru. Nu e.
Bun.  Nu am făcut cine știe ce.. Si totuși.. brusc chipul lui Cristi mi-a trecut prin minte purtând-mă undeva în amintirile uitate din seara precedentă. Mă căra în brațe. Ok deci așa am ajuns acasă.

M-am uitat la mâinile mele la fel de amorțite și am constatat că sunt în pijamale. Lenjeria îmi lipsea total. ÎL OMOR!

M-am ridicat încet pentru a preveni alte dureri care apăreau oricum,dar mai suportabile, când am văzut pe măsuța de lângă patul meu un pahar,o pastilă și un bilet pe care scria "Bea" am privit lung pastila. Nu pot avea încredere intr-un bilet. Dacă sunt droguri? Am aruncat nepăsătoare biletul însă așezat cu un colț sub pahar era altul fix sub cel pe care îl aruncasem. Clișeu.

"Nu sunt droguri. E pastilă de greață. Nu mai fi capoasă și dă-o pe gât până nu verși iar. ~Cristi~ "

Pastilă  de greață... ce grijuliu. Am luat-o zâmbind și gandindu-mă cât de frumos din partea lui că s-a gândit la mine, însă imediat cum am sfârșit fraza in minte mi.am amintit brusc. Fata de la telefonul lui. Pf. Nesimțitul.

Mi-am târât picioarele grele în  sufragerie lovindu-mă si sprijinindu-mă de pereți. În sufragerie dormea, ca un pui de îngeraș, prietena mea pe canapea. Deci a avut grijă de mine.. am continuat drumul până în bucătărie iar pe ușa  frigiderului prins cu magneți am gasit alt bilet:

"Apropo. Nu eu te-am schimbat ci prietena ta"

Un zâmbet mi-a apărat  pe față.Am fost fericită să aflu asta și m-am uitat in frigider după ceva. Am găsit o felie de pizza. Wow. Ce grijulie e nebuna mea. Nu mi-a lăsat mai mult.Dacă cumva ma îngraș? Am luat-o și m-am întors în pat. Plănuiam sa dorm toată ziua însă nu m-am așezat bine că am auzit o bătaie în ușă.

Am oftat greu în timp ce îmi târâiam picioarele spre ușa care a mai scos un zgomot. Când am deschis-o în fața mea stătea chiar Alex. S-a oprit pentru o secundă studiindu-mi  chipul și părul răvășit de parcă le-ar fi văzut pentru prima dată. Inima îmi sărea din piept când s-a oprit cu privirea pe maieul meu apoi direct în ochi. Tăcerea stânjenitoare m-a facut să cobor ochii în pământ. Ma simteam brusc rușinată  de felul în care arătam, de felul cum am ajuns... mă simțeam rușinată de tot ce făcusem din momentul despărțirii noastre. Cum am permis să se întâmple asta? Se holba la mine atât de evident încât eram rușinată. El rupse primul tăcerea :

-Hey... Uite..Lili. Of...e prea greu și ciudat..

-Vrei să intri?

Am intrebat zâmbind frumos și încurajându-l. Nu știam dacă fac asta de politețe sau că îmi doream să o fac. Chipul i-a luminat când a pășit pragul casei mele mergând,mai mult împleticit, dar direct în  bucătărie   ceea ce m-a făcut să îmi  amintesc: îmi  cunoștea casa. Petrecusem atâtea  momente aici încât  înainte de despărțire era practic "A noastră". I-am făcut o cafea în liniște și ne-am așezat la masa micuță din mijlocul încăperii. Masa la care mâncam zilnic împreună. Câte amintiri... Niciunul din noi nu zicea nimic. Tăcerea îmi amintea iar ce am fost noi și ce suntem acum.