Sirius

Optsprezece

DEACON

      — În regulă, renunţ, am capitulat, după ce am oprit maşina în spatele bibliotecii unde probabil că Edward deja aştepta. Nu ai scos o vorbă tot drumul şi nu înţeleg de ce eşti supărată pe mine.

            Pieptul ei a eliberat un oftat prelung care mi-a înmuiat oasele. Îşi scoase mâinile din buzunare şi se întinse către mânerul portierei, dar am apucat să-i prind încheietura înainte să o deschidă.

            — Scar, am şoptit descumpănit. Nu face asta. Rămâi cu mine, iubito.

            Şi, instantaneu, aerul din maşină a devenit prea greu de respirat. Şi-a lins buzele uscate, scrâşnind din dinţi.

            — Sunt cu tine, a răspuns scurt, glasul ei sunând atât de gol, încât am simţit un frison rece cutremurându-mi tâmplele.

            — Ba nu. Ştim amândoi că nu eşti cu mine, cel puţin, nu în momentul ăsta.

            Aveam dreptate. Tot ce s-a întâmplat în ultimele ore a încurajat zidul dintre noi să se întărească din nou şi să ridice o tăcere violentă. Nu ştiu cum aş fi putut evita asta când aflasem ceva ce nu mi se părea atât de firesc, dar îndeajuns de puternic ca să activeze în mine toate instinctele protective. O voiam lângă mine permanent, iar ea îşi dorea asta la fel de mult ca şi mine, doar că părea bântuită de unele incertitudini şi nu ştiam cum să-i demonstrez contrariul.

            Încă nu apucase să facă duş sau să se schimbe, pentru că îi răsturnasem cele câteva haine într-un geamantan şi am scos-o afară din depozitul acela înainte să iau foc cu adevărat. Era frig şi întuneric, şi simţeam că mă juca din greu un atac cerebral doar gândindu-mă că locuise acolo în tot acest timp. Eram un tip sceptic, datorită faptului că am fost crescut într-un mediu puternic. Nu mă gândisem până acum că restul oamenilor nu au condiţiile mele pretenţioase. Restul oamenilor şi Scar. Sau Scarlett. Încă nu ştiam cum ar fi trebuit să-i spun pe nume.

            Am oftat, răsucindu-mi degetele prin şuviţele de păr.

            Habar nu aveam exact cum trebuia să acţionez mai departe ca să nu o înfricoşez cu afecţiunea mea, însă ştiam că până să rezolv şi problema asta, Scar va locui cu mine, în casa mea, fiindcă era cel mai sigur loc în care se putea afla momentan.

            Prietenii ei nu erau în adăpost când am ajuns, ceea ce mi-a uşurat cu mult situaţia. Ultimul lucru pe care mi-l doream era să isc un scandal şi astăzi. Niciunul dintre noi nu avea nevoie de asta. Max mă ura în aceeaşi măsură în care îl uram şi eu. Dar Scar îl iubea foarte mult, iar eu nu aveam să o condamn niciodată pentru asta. A fost singură aproape toată viaţa, iar tipul acela a apărut în calea ei atunci când eu nici măcar nu bănuiam că există un om atât de minunat ca ea, plin de insecurităţi şi probleme reale. 

            Am crezut că o să se ferească de mine când m-am aplecat şi i-am prins ceafa în palmă, însă a reacţionat exact contra aşteptărilor mele. A tremurat. Adoram să simt că felul în care o atingeam îi făcea pielea să se înfioare de plăcere. Începu să se învăluie în căldură, ca şi cum fusese înţepenită de frig până în clipa asta. Părul ei ciufulit era nepieptănat, iar buclele îi atârnau uşor pe un umăr, camuflându-i cicatricea de pe obraz sub o umbră.

            — Îmi pare rău dacă am greşit cu ceva, încă nu ştiu cum să mă comport în situaţiile astea, cu tine. Doar vorbeşte cu mine, te rog. Înjură-mă sau, mă rog, mă poţi plesni chiar. Îmi place când eşti sălbatică.