Călătoarea

Capitolul 39

Ma ridic in picioare si ma apropii de geam, privind atenta orasul ce se intinde in fata navetei. O multime de case parasite se afla aproape de zidul de piatra ce inconjoara Abingora. Observ doar cateva blocuri in mijlocul orasului. In unul dintre acele blocuri se afla ascunzatoarea lui Rowan. Nu stiu daca o sa reusesc sa il vad in aceasta misiune... Probabil o sa stam mai mult in naveta. O sa apara probleme daca ne sunt vazute fetele. Nimeni din Amaris nu stie despre aceasta misiune. E ilegal ce facem, dar unde e distractia daca respectam mereu regilile?

Un tipat puternic se aude deodata. Tresar si ma intorc rapid, luandu-mi pistolul din buzunar. Niall aproape pierde controlul navetei din cauza sperieturii. Kaleb sta in tocul usii, fiind palid si speriat. Camber se ridica si el in picioare, mergand spre Razboinic.

- Niall, de ce nu mi-ai spus ca sunt paianjeni in naveta? intreaba Kaleb.

Imi dau ochii peste cap exasperata si ma relaxez. Camber isi da o palma peste fata, iar Niall pufneste enervat.

- Ne-ai speriat, prostule!

- Cu ce sunt eu de vina? Naveta ta e plina de vietati! striga Kaleb.

Baiatul se tranteste pe un scaun, el si Niall aruncandu-si unul altuia priviri urate.

- Imi amintesti de ce am venit in misiunea asta? intreaba Kaleb suparat.

- Niall, deschide, te rog, usa navetei. Cred ca prostul asta vrea sa sara din ea fara parasuta. zic eu.

Niall ranjeste. Ma indrept spre Razboinicul suparat si il apuc de gulerul puloverului, fortandu-l sa se ridice in picioare. Incep sa il trag spre usa, Kaleb privindu-ma speriat. Baiatul incearca sa ma opreasca, insa il ignor si deschid usa.

- Stop! Gata! Tac, nu mai spun nimic! zice el, privindu-ma panicat.

Il las in pace, ranjind in coltul gurii. Kaleb fuge inapoi pe scaun, inghitind in sec. Merg din nou spre geam, vazand ca naveta a ajuns deasupra Abingorei.

- Ti-am spus sa nu o enervezi. sopteste Camber din spatele meu.

- Pe Niall incercam sa il enervez, nu pe ea. murmura Kaleb.

- Am simtit pe pielea mea nervii ei.

Ma intorc spre Camber, privindu-l urat. Baiatul imi zambeste inocent si formeaza din degetele sale o inima. Oftez si imi intorc atentia spre oras. Are noroc ca il iubesc.

- Antea, unde incepem sa atacam? ma intreaba Niall.

- La cateva strazi de aici este o baza militara. Cladirea e plina de armament. Daca o atacam prima, atunci oamenii pierduti din zona nu vor avea cu ce sa se apere. spun eu, strangandu-mi mainile la piept.

Naveta se roteste spre stanga si incepe sa zboare inainte. Ii arat lui Niall o cladire dreptunghiulara, fara geamuri. Razboinicul incuviinteaza si apasa pe un buton, un soi de bomba cazand din naveta, iar peste cateva secunde o bubuitura puternica se aude. Un intreg perete e distrus, iar cladirea ia foc. O alarma de urgenta si fumul negru ce se ridica spre cer alarmeaza oamenii pierduti. Strigate incep sa se auda. Camber vine langa mine, punandu-si un brat in jurul umerilor mei.

- Am o idee. spune el. Cred ca ar trebui sa atacam bancile din oras. O mare parte din banii Abingorei e acolo.

- Deci distrugem lucrurile esentiale pentru oras. Imi place planul. spune Niall.

Naveta se roteste pentru a nu stiu cata data, Niall urmand cateva indicatii scurte de la mine. Ne indreptam rapid spre una dintre bancile care stiu exact unde se afla.

- De unde stii atatea despre Abingora? ma intreaba Niall.

- E o poveste lunga. zic eu, dand din umeri.

- Avem timp. insista el.

- Antea a avut niste prieteni aici. minte Camber, privindu-l incruntat pe Razboinic.

Imi las capul pe umarul lui Camber in semn de multumire. Multe persoane mi-ar fi dezvaluit trecutul. Acum stiu ca pot avea incredere in Camber. Zambesc scurt. Camber ma saruta scurt pe par si ma trage aproape de el. Imi inchid ochii pentru cateva secunde, bucurandu-ma de moment.

Deodata, ceva loveste din spate naveta. Lovitura a fost atat de puternica incat ne-a aruncat pe toti pe podea. Icnesc atunci cand spatele meu se loveste de un scaun. Tusesc scurt si ma ridic in sezut, vazand cateva persoane imbracate in negru intrand in camera prin gaura uriasa din peretele din spate. Observ pe geam o alta naveta zburand in spatele celei a lui Niall. Camber e langa mine si incearca sa se ridice. Niall ramane la podea, probabil fiind ranit. Kaleb e la picioarele intrusilor, firisoare de sange curgandu-i din nas si tampla. El a fost cel mai aproape de usa. Imi scot pistolul cu maini tremurande, indreptandu-l spre primul dintre barbati. Aveau masti si glugile trase peste cap. Apas pe tragaci, insa barbatul se fereste cu usurinta. Camber intinde o mana in fata mea, vrand sa ma protejeze. Un barbat il prinde de tricou si il ridica de pe podea, imobilizandu-l rapid. Camber incepe sa se zbata, insa fara folos. Dau sa fug spre el, insa sunt prinsa si eu. Camber ma priveste ingrijorat. Incerc sa scap enervata din stransoarea barbatului. In scurt timp cedez, stiind ca nu o sa pot lupta cu totii barbatii din naveta.

Persoanele in negru se dau in laturi cand in naveta paseste un anumit baiat. El merge spre noi, tinand capul sus si mainile la spate. Imi strang pumnii enervata si, in acelasi timp, socata, atunci cand recunosc persoana din fata mea. Camber il priveste cu gura cascata.

- Leon? Ce faci aici? intreaba Razboinicul.

- Draguta naveta. surade Leon, privind in jur.

Si atunci mi-am dat seama de ceva: Leon a fost cel ce continua experimentele. Leon a fost in spatele atacurilor si al clonelor. Percy era mana lui dreapta. Cum nu mi-am dat seama de asta? Leon nu voia sa vina in nici o misiune; Nu m-am gandit niciodata ce facea el cand nu venea in misiuni.

- Unde e tatal lui Camber? marai eu.

- Nu cred ca esti in pozitia in care sa vorbesti. Mi-ai stricat toate planurile, te-as putea omori chiar acum. spune Creatorul.

- Unde e!? tip eu.

- E mort, aruncat in padure! striga Leon.

Camber se albeste la fata. Il privesc pe Leon cu ochi mari. Nu se poate... Leon nu poate fi atat de... fara inima.

- Minti. zice Camber, scrasnind din dinti.

- Mint? Oare chiar mint?

- De ce faci asta? intreb eu.

- Nu meriti raspunsul. Tata s-a preocupat mai mult de tine in ultimele luni decat propriul lui fiu. spune Leon dezgustat.

Barbatii ce ma tin pe mine si pe Camber ne arunca in coltul navetei. Leon se aseaza in fata panoului plin de butoane si indreapta naveta in alta directie. Expresia lui Camber era distrusa. Mi se strangea inima cand il vedeam asa. Imi las capul in jos. Gata, s-a terminat. Am pierdut.