Epilog

1.6K 133 149
                                    


Toata viata mea nu am avut incredere in nimeni. Am fost singura si am luptat cum am putut impotriva problemelor aparute. Camber mi-a castigat increderea prin efort si prin dragostea pe care mi-a oferit-o. Dar acum, vazand privirea superioara si batjocoritoare a lui Leon, mi-am jurat ca nu o sa mai am incredere in altcineva vreodata. Imi strang pumnii enervata, Leon ranjind multumit. Ma lipesc de Camber, baiatul privind pierdut podeaua. Camber si Leon sunt frati si s-au ajutat reciproc de o multime de ori. Acest Creator nesuferit a distrus toate relatiile dintre ei cu doar cateva cuvinte.

- Lasa-ma sa ghicesc, ma injuri in toate felurile in mintea ta. spune Leon pufnind.

- Crede-ma, meriti mai mult decat cateva injuraturi. marai eu.

- Sefu', cred ca e periculos sa ii lasam liberi in naveta. ne intrerupe unul dintre oamenii lui Leon, apropiindu-se de el.

- Ba nu. Sunt terminati. Nu au ce sa faca. surade Leon.

Creatorul se intoarce spre geam, rotindu-si scaunul. El apasa pe cateva butoane, eu simtind cum viteza navetei scade. Leon se ridica in picioare si ii sopteste ceva unuia dintre barbati, cel din urma iesind din camera. Leon se apropie lenes de noi. Camber isi pune protectiv o mana in jurul meu.

- Creatorii sunt slabi, nu-i asa, Camber? intreaba Leon zambind. Ai spus-o chiar tu acum cinci ani.

- Tu crezi ca eu tin minte ce am spus acum cinci ani? Eu nu imi aduc aminte ce am mancat azi dimineata! zice Camber.

Leon pufneste scurt si isi da ochii peste cap. Il privesc plictisita si astept sa termine nu stiu ce discurs pregatit din timp pentru a ne intimida.

- Puteai sa ajungi o persoana mult mai buna daca nu te alaturai Abingorei. spune Camber dezamagit.

- Mai bine aici decat in Amaris! Nu ai vazut privirile pe care le primesc in oras! striga el.

- Cu totii primim astfel de priviri. Oamenii remarcabili sunt mereu invidiati. murmur eu.

Nu imi vine sa cred ca am spus asta! Dar replica asta are un scop, pentru ca pistolul meu gri straluceste la cativa metri de mine, unde l-am scapat ultima data.

- Pana si mama ne-a lasat pe mine si Ethan pentru a se duce la alt barbat!

- De fapt, era invers... il intrerupe Camber, dar este ignorat.

- Tata e mereu ocupat cu tine! se rasteste Leon, privindu-ma cu ura. Ce puteam sa fac? Sa stau si sa privesc cum nu pot face nimic folositor?

Arunc o privire subtila spre pistol, asigurandu-ma ca e inca acolo.

- Trebuie sa muncesti, nu sa astepti rezultate ce apar ca prin magie. zic eu, aratand resemnata.

- Tu niciodata nu vorbesti asa. spune Leon suspicios.

Il imping brusc si sar spre pistol, luandu-l in mana. Ma las pe spate si apas pe tragaci, tintindu-l pe Leon. Barbatii din jurul nostru se panicheaza si fug spre noi. Spre ghinionul meu, Leon a reusit sa se fereasca. Fulgerul a lovit unul dintre geamuri, spargandu-l. Ma ridic in picioare precauta. Leon ma priveste cu o ura arzatoare in ochi. Camber sare in picioare ca sa ma apere, dar la o simpla comanda a lui Leon, patru barbati il doboara la podea. Marai enervata cand sunt imobilizata, din nou. Arat patetic! Parca am uitat cum sa lupt. Inca sunt socata din cauza aparitiei lui Leon.

- Nu trebuia sa ma astept la altceva din partea ta. zice Leon furios.

- Ce sa faci? Daca esti un prost...

Am primit un pumn de toata frumusetea din cauza acelei replici, dar a meritat.

- Ajunge! striga Camber. Leon, de cand lovesti fete? Tu nu esti asa!

- El e o fata, de aia. zic eu, abtinandu-mi ranjetul.

Un barbat imi apuca strans parul, tragandu-mi capul pe spate. Incerc sa nu icnesc si il privesc fix in ochii.

- Gura, jigodie. maraie el.

- Usa e in spatele tau. Poti sa pleci. zic eu.

- Stii ceva? Chiar asta vom face! exclama Leon.

Eu si Camber suntem fortati sa ne asezam pe scaune in colturi opuse ale navetei, apoi suntem legati strans de acele scaune. Privesc panicata in spate cum Leon si oamenii lui se indreapta spre naveta care zboara in spatele navetei noastre.

- Aterizare placuta. ranjeste Creatorul, apoi sare pe niste scari metalice.

Il privesc ingrijorata pe Camber, el avand aceeasi expresie. Niall si Kaleb sunt inca inconstienti pe podea, eu rugandu-ma mai tare ca niciodata ca ei sa se trezeasca. Privesc pe geamul din fata mea si inghet de frica. Ne indreptam spre un munte. Suntem legati si nu putem schimba directia navetei. Scrasnesc din dinti si incep sa ma zbat, incercand sa scap de funiile groase. Nici macar nu puteam ajunge la pumnalul meu! Daca ne lovim de acel munte, s-a zis cu noi!

Camber arata disperat si incerca din rasputeri sa scape din stransoarea funiilor. Imi scutur capul, sperand ca totul este un cosmar groaznic. M-am trezit de dimineata fara nici o grija, iar acum mi-e frica pentru vietile noastre.

- Antea... Sa stii ca imi pare rau ca te-am adus pe naveta asta. E vina mea. murmura Camber.

- Puteam sa nu accept, insa eu nu imi las prietenii la greu. Suntem o echipa. zic eu.

Imi ridic piciorul stang, reusind cumva sa scap de un bocanc, si incerc sa imi iau pumnalul din palton. O sa reusesc! Acasa aprind lumina cu piciorul tot timpul!

- Te iubesc mult. spune Camber din spatele meu.

- Si eu te iubesc, idiotule, dar acum taci! O sa incep sa plang daca mai spui genul asta de chestii!

Imi musc buza si strang cu degetele picioarelor pumnalul cu lama neagra, incepand sa tai atenta funia. Aud un scartait lung in spatele meu, apoi observ ca Razboinicul a reusit sa rupa funia. Peste cateva secunde, reusesc si eu sa ma eliberez. Ma ridic in picioare in acelasi timp cu Camber. Dar apoi realizez ca e prea tarziu. Muntele e la cel mult zece metri de noi.

"- Numele meu e Camber Ashton Belami, cel mai puternic Razboinic pe care o sa il intalnesti in toata viata ta. spune el, zambind prietenos."

Camber intinde mana spre mine speriat, insa naveta se loveste cu putere de stanca dura, toate geamurile spargandu-se. Eu si Camber suntem aruncati in parti opuse ale navetei, Razboinicul cazand prin gaura creata de Leon. Eu sunt aruncata printr-un geam inca intact, simtind cum corpul meu se loveste de o portiune plata a muntelui. Intunericul imi acapareaza rapid viziunea.

"- Eu nu te urasc, Antea."

- The End -

CălătoareaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum