Poza din parc ɭ tɑɛkѳѳk

6.

   Mă uitam zâmbind la pozele făcute, dar nu mă puteam concentra deloc la ele. Umărul șatenului era lipit de al meu, făcându-mi inima să o ia la goană.

   - Ești un fotograf bun.
 
   - Mulțumesc.

   Încercam să-mi controlez respirația si vocea, care a sunat mult mai pițigăiată decât de obicei.

   A zâmbit.

   - Atât de tare te rușinezi în preajma mea?

   Am simțit cum rămân fără aer. Chiar atât de tare se vedea?

   - Știi... îmi placi. Mult.

   Șatenul era acum întors cu tot corpul spre mine, cu materialul pantalonilor prins între degetele sale încleștate și privindu-mă cu obrajii roșii.

   - Ș-și tu mă p-placi, nu-i așa...?