Barul de pe Bourbon Street VOL I

CAPITOLUL 11 - Păr roșcat, ochi albaștri

LYDIA

Mă învârt neliniștită prin încăpere, rozându-mi stresată unghia de la degetul mare, întrebându-mă dacă voi reuși să o fac sau nu. La naiba! Sunt o femeie în toată firea, am 23 de ani, nu sunt o fetiță. Ar trebui să îmi fie rușine pentru modul în care mă comport.

Inspir adânc, scuturându-mi tricoul de niște scame inexistente, înainte să ies pe ușă și să mă îndrept spre cea a apartamentului de lângă al meu, unde știu sigur că o să îl găsesc. La ora asta trebuie să fie acasă.

Apăs pe micul buton care îl atenționează că are vizite, iar când ușa se deschide, Caden mă întâmpină cu un zâmbet larg și al dracului de sexi. Omul ăsta până și în pijamale arată bine.

Îmi unesc mâinile la spate, sprijinindu-mi greutatea de pe un picior pe altul, gândindu-mă rapid la cum aș putea porni conversația.

La naiba, îl cunosc de mai bine de șase luni, dar mă comport de parcă i-aș vorbi pentru prima dată.

― Voiam să îți mulțumesc pentru că mi-ai reparat ușa, spun, iar el își arcuiește amuzat o sprânceană, pentru ca mai apoi să își sprijine capul pe brațul întins pe peretele din dreptul ușii, gestul acesta făcându-l să arate de parcă ar fi scos dintr-o revistă.

― Cu plăcere, Lydia, spune, punând accent pe nume.

Îi zâmbesc larg urmând ca mai apoi să mă autoinvit înăuntru, precum o needucată. Îl pot auzi cum chicotește în spatele meu, iar după doar câteva momente aud cum închide ușa.

Arunc o privire în jur, urmând ca mai apoi să mă întorc spre el.

― Vrei să vedem un film? întreb stânjenită, iar el își acoperă gura cu mâna, evident pe cale să râdă de stângăcia mea. Aș vrea să văd un film, dar nu ar avea sens dacă îl vad singură.

― OK, răspunde el zâmbitor, urmând să se apropie încet de mine.

Înghit în sec când ajung să îi simt respirația pe piele. Îmi mușc în mod inconștient buza inferioară, iar după câteva clipe, sunt luată prin surprindere de gestul la care nu mă așteptam. Cel puțin nu acum. Caden își unește buzele cu ale mele, făcându-mă să tresar ușor, urmând ca mai apoi să îmi prindă chipul în palme și să încerce să îmi desfacă mai mult gura cu limba.

Sărutul lui are ceva special. Mă face să mă simt de parcă nu aș mai fi cu picioarele pe pământ, ci pe undeva prin spațiu. Uit de tot, uit cine sunt, uit unde suntem, uit până și pe ce planetă trăiesc. Pentru că acum mă simt de parcă aș fi în paradis și nu în apartamentul lui.

Când mă sărută, mă face să mă simt o altă persoană. O persoană normală. Mă face să uit de tot ceea ce ține de trecut și să mă gândesc doar la un viitor unde el este prezent. O senzație minunată de liniște mă cuprinde, liniște pe care înainte nu o obțineam nici de cum.

Îi cuprind la rândul meu capul între palme, bucurându-mă de moment. Îi mângâi pielea cu degetele urmând ca mai apoi să îl trag ușor de păr. Am o slăbiciune pentru părul lui.

Mâinile lui coboară încet pe șoldurile mele, urmând ca mai apoi să mă ridice de la sol și să mă lipească de cel mai apropiat perete. Îi înconjor talia cu picioarele, urmând ca mai apoi să simt o mică durere în dreptul spatelui, când sunt împinsă mai tare în peretele rece.

― Ușor, îi spun încet, iar el slăbește imediat strânsoarea, urmând să îmi mângâie cu blândețe obrazul.

― Scuze, iubito, șoptește, zâmbind ușor, urmând ca mai apoi să își lipească buzele pe pielea gâtului meu, în timp ce corpul său se unește din ce în ce mai mult cu al meu, făcându-mă să oftez.