Rogue

Rogue cap.17

IlieAndrea asta e capitolul tau! Cel pe care l-ai cerut, cand si-o fura Aiden!

Insula Long Island din New York a fost de generatii, locul unde ne-am tinut intrunirile, devenind in timp un adevarat complex rezidential cu toate facilitatile. Coasta nordica cu peisajul ei aspru ne oferea intimitatea si discretia necesara, nu putine fiind datile cand temperamentul inflamabil al varcolacilor s-a aprins, declansandu-se lupte mortale intre capeteniile de haita. Terenurile impadurite erau locurile ideale unde ne puteam consuma energia si uneori folosite pentru executiile celor ce incalcau legea, indiferent de rangul ocupat in haita.
Acest paradis, aflat in unul din cele mai cosmopolite orase din lume, era locul unde trebuia eu sa ajung, loc ce a devenit peste noapte propriul infern. Simteam de pe acum privirile mirate ce se vor atinti asupra mea si mai precis, semnul estompat de pe gatul meu. Eram un caz unic in istoria noastra si sunt destul de destept sa-mi dau seama ca era un prilej minunat pentru unii, sa incerce, sa-mi submineze autoritatea de Alpha Suprem.
Eveline Perez e un pion important in jocul meu si sunt gata sa fac un pact cu diavolul insusi pentru a-mi atinge scopurile . Pentru a inchide gurile si a nu lasa loc de interpretari trebuie sa-mi gasesc urgent o logodnica si ea e pionul dupa tabla mea de sah. Ambitia e celalalt nume al ei si o sa ma folosesc de asta pana imi voi regla toate conturile cu Silver, femeia pe care am alungat-o dar care continua sa-mi bantuie visele si gandurile. Cu fiecare zi ce trece, regret din ce in ce mai tare decizia pe care am luat-o intr-un moment de furie.
Imensa propietate este intretinuta in mare majoritate de varcolaci si cativa oameni normali dar de cea mai mare incredere. Nimeni nu poate patrunde aici fara o verificare atenta si munitioasa iar cea mai mica greseala ar declansa o adevarata catastrofa, secretul existentei noastre fiind deconspirat. Doar gandul ca am putea ajunge obiect de studiu in laboratoare sau masinarii de lupta pentru cel ce plateste mai bine, imi increteste carnea pe mine. Suntem o minoritate a carei existenta depinde de discretie si inteligenta, lucruri de care am dat dovada pana acum.
Sosirea mea in Gold Coast, cum e numit complexul, a produs o agitatie mult mai mare in randul angajatilor decat in mod obisnuit. Desi suntem razboinici prin definitie, curiozitatea e o calitate cat si un defect atunci cand in urma ei se naste barfa, un lucru pe care majoritatea il adora. Personal, detest si nu gasesc nimic amuzant sa imprastii si sa infloresti un lucru care nu te priveste, dar asta nu ma impiedica sa fiu realist. Vestea ca mi-am alungat sufletul pereche pentru infidelitate s-a propagat mai repede decat suflul bombei de la Hirosima.
Un marait infundat imi scapa din gat cand vad privirile curioase si indiscrete atintite asupra gatului meu si e suficient sa le arunc o privire, ca dispar mai repede ca iepurii. Aproape ma umfla rasul cand imi dau seama ca o sa fiu nevoit sa-mi car singur bagajele daca nu ma misc repede. Un pusti mai tupeist, continua sa ma fixeze curios si pentru asta va fi nevoit sa faca el pe hamalul.
Intelege ce vreau si se apropie cu un ranjet larg pe fata. Ori e prost, ori e mult mai curajos decat ceilalti si ciudat...imi place.
-Alpha! Ma saluta respectos, orice urma de zambet disparand dupa fata lui cand ma vede ca-l observ cu atentie.
-Le vreau in camera mea.
Confuzia dupa fata lui ma face suspicios si il intreb:
-Ce nu ai inteles?
-Domnisoara Perez.....se balbaie el si atunci imi pica fisa. De manie simt cum mi se umfla venele si scrasnesc:
-Domnisoara Perez are camera ei! Eu o am pe a mea!
Lucrurile tind sa devina neplacute, inainte de a incepe. Una e sa-mi doresc o noapte in camera ei si alta sa-mi forteze mana, practic aratand tuturor ca suntem un cuplu fara sa-mi ceara acordul. Femeia joaca tare si e foarte vicleana dar nici eu nu sunt un idiot usor manevrabil.
Refuzul meu in fata tuturor , sper sa o faca sa inteleaga unde-i este locul si sa-i tempereze elanul. Pana la urma nu sunt un afurisit oarecare, condus de o femeie, pe care nici macar nu o iubesc si lucrul cel mai ciudat, nu-mi trezeste nici-o dorinta. Nu m-am m-ai culcat cu ea si nici acum nu am chef, singura femeie care ma obsedeaza, e Silver.
-Camera dumneavoastra e langa a domnisoarei Perez, ma informeaza pustiul.
Sa mori tu? O spun in sinea mea si chiar nu e o veste care sa ma bucure desi bietul de el crede ca m-a facut fericit.
Pe holul lung si larg, nasul meu sensibil prinde urma unui parfum care-mi trezeste amintiri neplacute, parfumul strain ce a fost pe pielea femeii mele. Ma incrunt nemultumit si ma abtin cu greu sa nu plec pe urma lui dar as parea probabil nebun. Si e ultimul lucru pe care mi-l doresc.
Usa de langa camera unde o sa stau se deschide si Eveline se opreste brusc, o umbra traversandu-i fata frumoasa. E suficient de desteapta sa-si tina gura si sa nu comenteze in privinta aranjamentului. Aproape ca-mi vine sa o felicit pentru stapanirea de sine si indiferenta care-i impietreste trasaturile.
-Aiden, ai sosit! Te-am asteptat.
In traducere libera, am intarziat si nu am sosit impreuna ca un adevarat cuplu.
-Buna, Eveline!
Fara scumpo, fara imbratisare si o gheata pe fata mea ca ai putea raci sampania! Dar nici ea nu se lasa! Zambeste cald si pare obisnuita cu atitudinea mea desi vena de pe gatul ei se zbate furioasa. Fara nici o vorba in plus, intru in camera mea si cu o satisfactie de pustan tampitel, ii inchid usa in nas.
Jocul asta incepe sa-mi placa si ma incearca o satisfactie perversa la gandul de vedea cat poate sa reziste la mitocaniile mele. Asa iti trebuie, scumpo! Nu trebuia sa ma incoltesti!
Dupa ce raman singur, fac un dus scurt si inevitabil, amintirea unei bai cu spuma si parfum de violete, imi rasare in minte, alaturi de o femeie frumoasa ce se topea in bratele mele.
Hotarat sa uit aceste lucruri care imi provoaca mai mult rau decat bine, decid ca o vizita la bar, e cel mai bun lucru pe care pot sa-l fac. Oricum, trebuie sa-mi arat fata si sa ascult eventualele probleme care pot aparea in si intre haite.
Ca Alpha Suprem, cea mai mare realizare a mea pe langa respectul ce mi l-am castigat inca de la o varsta frageda, a fost pacea! Incetarea tuturor luptelor intre haite a fost telul meu suprem! Chiar daca a trebuit sa lupt mai intai, am reusit ceva ce unii doar au visat inaintea mea.
Un bilet mic lasat pe o noptiera imi atrage atentia si pentru o clipa ma gandesc ca cineva nu si-a facut treaba bine dar cuvintele imi sar in ochi.
"Sa nu ai incredere in Eve"
Parfumul slab de lamaie ce a ramas pe hartie ma face sa marai furios iar apelativul "Eve",ma pune serios pe ganduri. Nu exista niciun strop de gelozie in mine doar o banuiala cumplita ce-mi incolteste in minte. Incerc sa gandesc logic si rece, sa nu ma mai las condus de manie si presupuneri. Oricine l-a lasat aici vrea sa-mi transmita ceva si il astept sa faca urmatoarea miscare.