Partea I Capitolul I

6.7K 232 5
                                    



Stând jos în mijlocul femeilor care cântau și dansau în jurul ei, Aida știa că viața ei nu putea fi mai rea decât atât. Și când își amintea, că acum 2 săptămâni era în casa ei din New York alături de bunicul ei, de bucătăreasa mică cu părul alb dar cu o față drăguță, și de majordomul lor Nick care avea mereu zâmbetul pe buze, cântând și dansând pe o muzică veche iar apoi țipând din toți rărunchii când priveau un film de groază

Atunci da, era fericită.

Acum cu toate că în jurul ei erau doar zâmbete și râsete, ea nu era fericită. Ea care se presupunea că ar trebui să fie cea m-ai fericită, așa cum era normal pentru orice mireasă, ea era doar furioasă. Furioasă pe ea însăși că a căzut în capcana unchiului ei, care era un om avid după bani. Și nu înțelegea de ce? Unchiul ei avea destui bani cât să trăiască 50 de ani de acum înainte fără să mai lucreze vreo zi.

Acum câteva săptămâni, unchiul ei a venit în New York și i-a cerut să vină cu el ca să își cunoască și rudele din Hufarat . De-asemenea a insistat să nu îi spună nimic bunicului ei, pentru că era convins că el nu i-ar fi dat voie. Și avea dreptate. Acum Aida ar fi înțeles de ce nu i-ar fi dat voie bunicul ei să plece, dar atunci nu ar fi făcut-o, așa că a acceptat invitația unchiului ei.

Ea a acceptat fără să se gândesc că el ar avea și alte intenții. Își dorise de mică să vadă locul în care s-a născut, a copilărit și crescut tatăl ei și, a luat această invitație ca pe o oportunitate de a vizita țara. După ce părinții ei au murit, a tânjit să vadă țara tatălui ei, să își cunoască originile și să cunoască persoanele cu care împărtășea același sânge. Desigur că, a aflat ce își dorea de fapt unchiul ei abia atunci când a pus piciorul în țară. El  de fapt, își dorea pământul pe care fratele lui la primit la moartea tatălui lor și care acum îi aparținea Aidei.

Cu toate că în Hufarat o femeie nu putea să dețină pământuri, faptul că avea dublă cetățenie a ajutat-o pe Aida să moștenească un teren la vârsta de 18 ani. Terenul trecuse în moștenirea Aidei la moartea tatălui ei, când aceasta avea 8 ani, dar era controlat de tutorele Aidei până când aceasta ar fi împlini 18 ani. Bunicul ei nu se interesase niciodată de acel teren, deoarece decise că o va lăsa pe Aida să decidă ce va face cu el. Unchiul ei a încercat să contesteze testamentul fratelui său și să pună mâna pe moștenire Aidei dar nu a reușit, așa că a decis să aștepte până când aceasta ar fi crescut și să o ademenească în Hufarat unde ar avea mai mult control asupra ei. A crezut că o va convinge pe aceasta să îi cedez dreptul de moștenire, dar Aida nu era dispusă să renunț la ceea ce tatăl ei i-a lăsat.

În toate aceste 2 săptămâni a încercat să fugă de nenumărate ori. Ultima ei încercarea a fost acum 4 zile când a plecat în bazar împreună cu a doua soție a unchiului ei și cu fiicele ei Bilar si Meryem. Aida a profitat de ocazie și a încercat să fugă. Și-a aruncat hainele acelea negre care o acopereau și și-a pus un voal pe cap în speranța că oamenii vor crede că este o turistă. Dar a fost prinsă la scurt timp de oamenii pe care unchiul ei i-a pus să fie pe urmele ei.

Văzând că nu are cum să o scoată la capăt cu Aida, unchiul ei, a decis să o căsătorească, obținând astfel o alianță. Când Aida a auzit de căsătorie a fost pur și simplu șocată iar apoi furioasă. Cine se credea el să o țină pe ea prizonieră într-o țară oribilă și să o mai și căsătorească pe deasupra? Furioasă i-a spus că nu se va căsători sub nici o formă, și pe urmă a urmat o serie de cuvinte urâte la adresa lui și tuturor locuitorilor din Hufarat. Atunci unchiul ei a lovit-o pentru prima dată. Palma pe care a primit-o Aida pe obrazul drept a făcut-o să se clatine pe piciore.

Însă Aida nu s-a lăsat mai prejos. S-a întors spre el și la lovit cu pumnul drept în bărbie trântindu-l jos. Acum când se gândea la imaginea lui, trântit la pământ de o fată de 19 ani, în fața întregii lui familie care priveau scena cu șoc, îi vine să râdă. Unchiul ei s-a ridicat umilit de jos, dar și furios, și a ordonat să fie dusă în camera ei și să i se dea mâncare doar o dată pe zi, până în ziua nunții.

Aida a jurat, că atunci când va ajunge în America îl va face să plătească pentru tot ce i-a făcut.

Acum înțelegea mai bine de ce a plecat tatăl ei și de ce a rupt toate legăturile cu această familie. Ei pur și simplu era niște nebuni care respectau niște tradiții stupide. Și la fel putea spune și despre restul populației al acestei țări.

-Îți dai seama Aida că o să fi soția emirului? Vei fi prințesa acestui emirat.

Aida o privi pe verișoara ei Meryem,  singura persoană din familie care s-a comportat frumos cu ea.

-Prințesa unei țări mizerabile condusă de tradiții idioate.

Meryen se strâmbă semn că nu-i plăcuse comentariul ei, dar Aida nu o băgă în seamă . Meryem se așeză jos lângă ea, apoi îi luă mâinile între ale ei și o privi cu compasiune.

-De ce nu poți să te bucuri Aida? Orice fată din țară, și-ar dori să fie în locul tău. Chiar și eu te invidiez. Dacă nu eram deja promisă, la-și fi implorat pe tata să mă de-a pe mine emirului.

Ce ironie, se gândi Aida. Se părea că toate fetele își doreau să se căsătorească cu viitorul ei soț, înafara de ea, și tot în același timp ea să aibă nenorocul ăla.

-Meryem eu nu sunt ca voi, încearcă Aida să îi explice verișoarei ei. Poate că pentru tine să te căsătorești este o onoare dar pentru mine nu este așa. Eu am trăit în alt mediu și sunt convinsă că dacă ai putea să vezi și tu cum este să trăiești în altă țară, fără tradiție și reguli stupide, ai gândi la fel ca mine.

Meryem se uită la ea și nu mai spuse nimic. Aida știe că povestind-ui despre New York îi stârni dorința lui Meryem de a vedea și alte țări, doar că aceasta nu îndrăznea să spună.

În câteva ore, Aida se va  căsători cu emirul acestui emirat și ea nu putea să facă nimic ca să împiedice acest lucru . Atât fizic cât și psihic nu mai avea putere să lupte. Se va căsători, dar cu prima ocazie va fugi . Poate va avea mai mult noroc decât până acum.

,, Blestemat să fie emirul acestei țări și întreaga țară.", șoptise Aida încet, fără ca celelalte femei din jurul ei să o audă.

Iubirea Unui EmirUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum