Capitolul 38.

5.3K 293 15
                                    


Oh, cara mia, încă un băiat pe care l-ai adus la picioarele tale!


Să mergi legată la ochii, în tocuri, beată și cu un brunet care nu încetează să te pipăie, aproape 5 străzi, poate fi mai dificil decât aș crede! Xander nu a vrut să luam motocicleta, deoarce după părerea lui, așa e mult mai palpitant și nu a dorit nici să-mi spună unde ne îndreptam, pentru că e o "surpriză". Idiotul!

–Acum poți să mă dezlegi? Îl întreb în momentul în care simt că ne-am oprit pe loc.

Alege să nu-mi răspundă, dar îi simt mâinile cum urcă încet și fără rușine pe talia mea, conturându-mi șoldurile în trecere, trăgând de nodul bandanei, dezlegând-o. Îmi frec cu două degete ochii, neinteresându-mă că acțiunile mele mi-ar putea distruge machiajul sau mă rog, ce a mai rămas din el.

   Îmi ridic privirea, examinând locul în care brunetul mă adusese și realizez cu stupoare că ne aflam la o petrecere din cartierul meu. Auzisem muzica răsunând în urmă cu 2 străzi, dar nu băgasem de seamă.

–Ce căutam aici? 

–Am venit la o petrecere. Răspunsul său mă face să mârâi exasperată.

Cum putea fi atât de relaxat și degajat? Amenințările lui Zeke încă îmi mai dădeau fiori pe șirul spinării. Și clar nu îmi doream ca Xander să pățească ceva, mai ales din cauza mea!

–Relaxează-te! Nu o să se întâmple nimic rău. Mă asigură brunetul, parcă citindu-mi gândurile.

Și chiar îmi doream să-l cred. Îmi doream să cred că mă pot distra din nou în vechiul meu cartier, fără să-mi fie teamă că ceva rău se va întâmpla.

Ochii săi îmi transmiteau numai pace și aproape m-a păcălit pentru o secundă, dar Xander nu cunoștea locul asta sau oamenii ce făceau parte din el. Și cred că cel mai tare mă speria faptul că era pe cale s-o facă.

–Și în plus, am fost invitat!

Când credeam că brunetul nu mă mai poate lua prin surprindere, îmi dovedește din nou cât de mult mă pot înșela când sunt în preajma lui.

–Cum? De cine?

–Un vechi prieteni a aflat că sunt în oraș.

–Xander, nu cred că e o idee așa bună. Cel mai bine ar fi să ne întoarcem la ceilalți sau la hotel!

–Pisicuțo, de ce îți este atât de frică? Sau de cine?

–Eu nu mă tem de nimeni, Black!

   Mințeam, dar normal că el nu trebuia să știe asta!

–Atunci să intrăm! Își întinde mâna, lăsându-mă pe mine să decid.

–La naiba! Șuier printre dinți, apucându-l de braț.

   Trebuia să încetez să mă mai comport ca o găină fricoasă. Până la urmă, cei dinăuntru au fost oamenii mei și știam de ce erau în stare. Dar mai știam și de ce eram eu în stare!

   Nu puteam lăsa amenințările lui Zeke să mă controleze. În seara asta, îmi recapăt în sfârșit sufletul și libertatea!

Playing dirty Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum