Între abis şi paradis

41. Baby come home

- Regina lasă-ne singuri.

- Nici să nu îndrăzneşti! A spus Anastasia luându-şi prietena de mână.

- Am spus să ne laşi singuri! A strigat el.

Ochii Reginei s-au oprit asupra prietenei sale.

- Stau aproape în caz de orice. Şi-a atins prietena cu mâna pe spate şi i-a oferit o îmbrăţişare încurajatoare. L-a privit pe Richard, sperând că va putea s-o convingă să mănânce ceva. A ieşit cu paşi mărunţi lăsându-i singuri.

Bărbatul s-a dus mai aproape de ea, dar ea s-a ridicat de pe scaun îndepărtându-se de el. Stătea cu spatele, privind pe geam, fără să se întoarcă sau să-l privească în ochi. Au stat în linişte câteva secunde.

- Anastasia... a spus el calm. Ar fi vrut să fie supărat, sa zbiere la ea, s-o zdruncine fiindcă nu înţelegea ce păţise. Arăta groaznic. Avea cearcăne în jurul ochilor, slăbise şi tremura de parcă era lipită de un cub de gheaţă.

- Nu înţeleg ce mai cauţi aici, a spus ea trăgându-și nasul.

- Eu...

S-a apropiat cu paşi mărunţi de ea. Fără să mai întrebe sau să ceară voie mâinile lui s-au înconjurat în jurul taliei ei. Fata a tresărit la contactul dintre ei și a făcut ochii mari. Richard și-a afundat nasul în părul ei și a inspirat de câteva ori mulțumit că o are din nou în brațe.

- Richard... a spus ea cu vocea tremurândă îndepărtându-i mâinile din jurul ei. S-a întors cu faţa spre el adoptând o postură cât de cât superioară.

- Arăţi groaznic, a constat el, punându-și palma pe fața ei.

- Arăt aşa cum mă simt. De ce ai venit? A întrebat ea prinzând curaj încrucişându-şi mâinile la piept.

Era confuz. Lacrimile străluceau în ochii ei, dar vocea ei era plină de ură. Chiar atât de mult se schimbase?

- Cum adică?

- Ţi-am dat înapoi tot ce te-a interesat Richard. Nu ai ce să cauţi aici, te rog să mă laşi în pace.

- Ce tot vorbeşti?!

- Banii Richard! Nu asta ai vrut? Nu despre asta a fost totul? Nu am nevoie de banii nimănui. Nu am nevoie de nimic de la tine.

- Ce fel de joc joci Anastasia?! A întrebat el furios prinzând-o de încheietură. Îmi iei banii, apoi dispari, apoi mă trezesc că mi-i dai înapoi şi nu vrei să mai auzi de mine! Ce naiba vrei să faci cu mine şi cu mintea mea?!

Se priveau în ochi, confuzi. Richard i-a eliberat mâna şi s-a îndepărtat câţiva paşi. Şi-a trecut mâna prin păr aşteptând o explicaţie.

- Asta ai crezut tu? A întrebat ea. Chiar ai crezut că am plecat cu banii tăi? Eşti un idiot! Nici măcar nu am ştiut că bunicul şi-a schimbat testamentul m-am trezit cu el şi cu banii lui pe cap! Nu mă intereseză nimic din ce are legătură cu tine! M-ai auzit? Absolut nimic! A strigat ea disperată, împungându-l cu degetul în piept.

- Atunci de ce ai plecat?! A strigat şi el la rândul lui.

- Mai îndrăzneşti să întrebi?! Doamne, cât de ipocrit poţi fi? Doamne, Doamne, Doamne! A spus ea lovindu-se cu palma peste cap.

- Nu înţeleg ce vorbeşti. Nu ştiu despre ce vorbeşti! Explică-mi.

L-a privit cu gura deschisă. Avea amnezie sau îşi bătea joc? Lacrimile au podidit-o şi le simţea curgându-i pe faţă.

- M-ai înşelat în ziua nunţii noastre şi te prefaci că nu îţi aminteşti?! A strigat ea aruncându-şi mâinile în aer. S-a prins cu mâna de cap simţind că ameţeala pune stăpânire pe ea. S-a sprijinit de spătarul unui scaun.