- Regina lasă-ne singuri.
- Nici să nu îndrăzneşti! A spus Anastasia luându-şi prietena de mână.
- Am spus să ne laşi singuri! A strigat el.
Ochii Reginei s-au oprit asupra prietenei sale.
- Stau aproape în caz de orice. Şi-a atins prietena cu mâna pe spate şi i-a oferit o îmbrăţişare încurajatoare. L-a privit pe Richard, sperând că va putea s-o convingă să mănânce ceva. A ieşit cu paşi mărunţi lăsându-i singuri.
Bărbatul s-a dus mai aproape de ea, dar ea s-a ridicat de pe scaun îndepărtându-se de el. Stătea cu spatele, privind pe geam, fără să se întoarcă sau să-l privească în ochi. Au stat în linişte câteva secunde.
- Anastasia... a spus el calm. Ar fi vrut să fie supărat, sa zbiere la ea, s-o zdruncine fiindcă nu înţelegea ce păţise. Arăta groaznic. Avea cearcăne în jurul ochilor, slăbise şi tremura de parcă era lipită de un cub de gheaţă.
- Nu înţeleg ce mai cauţi aici, a spus ea trăgându-și nasul.
- Eu...
S-a apropiat cu paşi mărunţi de ea. Fără să mai întrebe sau să ceară voie mâinile lui s-au înconjurat în jurul taliei ei. Fata a tresărit la contactul dintre ei și a făcut ochii mari. Richard și-a afundat nasul în părul ei și a inspirat de câteva ori mulțumit că o are din nou în brațe.
- Richard... a spus ea cu vocea tremurândă îndepărtându-i mâinile din jurul ei. S-a întors cu faţa spre el adoptând o postură cât de cât superioară.
- Arăţi groaznic, a constat el, punându-și palma pe fața ei.
- Arăt aşa cum mă simt. De ce ai venit? A întrebat ea prinzând curaj încrucişându-şi mâinile la piept.
Era confuz. Lacrimile străluceau în ochii ei, dar vocea ei era plină de ură. Chiar atât de mult se schimbase?
- Cum adică?
- Ţi-am dat înapoi tot ce te-a interesat Richard. Nu ai ce să cauţi aici, te rog să mă laşi în pace.
- Ce tot vorbeşti?!
- Banii Richard! Nu asta ai vrut? Nu despre asta a fost totul? Nu am nevoie de banii nimănui. Nu am nevoie de nimic de la tine.
- Ce fel de joc joci Anastasia?! A întrebat el furios prinzând-o de încheietură. Îmi iei banii, apoi dispari, apoi mă trezesc că mi-i dai înapoi şi nu vrei să mai auzi de mine! Ce naiba vrei să faci cu mine şi cu mintea mea?!
Se priveau în ochi, confuzi. Richard i-a eliberat mâna şi s-a îndepărtat câţiva paşi. Şi-a trecut mâna prin păr aşteptând o explicaţie.
- Asta ai crezut tu? A întrebat ea. Chiar ai crezut că am plecat cu banii tăi? Eşti un idiot! Nici măcar nu am ştiut că bunicul şi-a schimbat testamentul m-am trezit cu el şi cu banii lui pe cap! Nu mă intereseză nimic din ce are legătură cu tine! M-ai auzit? Absolut nimic! A strigat ea disperată, împungându-l cu degetul în piept.
- Atunci de ce ai plecat?! A strigat şi el la rândul lui.
- Mai îndrăzneşti să întrebi?! Doamne, cât de ipocrit poţi fi? Doamne, Doamne, Doamne! A spus ea lovindu-se cu palma peste cap.
- Nu înţeleg ce vorbeşti. Nu ştiu despre ce vorbeşti! Explică-mi.
L-a privit cu gura deschisă. Avea amnezie sau îşi bătea joc? Lacrimile au podidit-o şi le simţea curgându-i pe faţă.
- M-ai înşelat în ziua nunţii noastre şi te prefaci că nu îţi aminteşti?! A strigat ea aruncându-şi mâinile în aer. S-a prins cu mâna de cap simţind că ameţeala pune stăpânire pe ea. S-a sprijinit de spătarul unui scaun.
CITEȘTI
Între abis şi paradis
General FictionTu ce ţi-ai dorit la 16 ani? O petrecere frumoasă de ziua ta, alături de prieteni şi familie? Bani ca să îţi cumperi câte haine vrei? Ciocolată şi un iubit drăguţ care să te răsfeţe? Nu şi Anastasia. Singurul lucru pe care şi-l doreşte este să iasă...