Capitolul 17

893 81 52
                                    

*Din perspectiva Anteei*

- Leon. marai eu, tinandu-mi pumnii stransi.

Creatorul isi afunda mainile in buzunarele pantalonilor si paseste in fata cu un ranjet atotstiutor pe buze, fixandu-ma cu ochii. Ma incrunt si merg in fata lui Lerna, care tremura langa perete. Oricat de mult nu l-as suporta pe Calator, nu o sa permit sa fie ranit, mai ales de cineva ca Leon si slujitorii lui. Nu trebuie sa se lase intimidat de barbatii plini de muschi din spatele Creatorului, o sa am eu grija de ei.

- Si eu care credeam ca putrezesti undeva prin padure. ofteaza Leon amuzat.

- Asa cum putrezeste clona pe care ai facut-o din tatal lui Camber? intreb eu dezgustata.

Amuzamentul din ochii lui Leon dispare, fiind inlocuit cu altceva. Furia am recunoscut-o usor, insa am zarit un alt sentiment pe care nu l-am inteles: mandrie. Baiatul e mandru de ce face? De fapt, e logic. Primeste tot ce vrea si are oamenii pierduti la picioarele lui.

- Asa cum putrezeste chiar tatal lui Camber. zice Leon, scrasnind din dinti.

- Huh, i-ai facut asta si lui Ethan? Si el avea o pozitie inalta in oras. Si el este o amenintare pentru pozitia ta. pufnesc eu.

- Esti naiva, Antea. Ma subestimezi, asa cum ai facut-o mereu. spune el cu un zambet dracesc pe fata.

Unul dintre garzile lui Leon scoate un pumnal care a fost atasat la cureaua pantalonilor. El arunca arma cu o miscare rapida, insa, spre surprinderea mea, nu o arunca spre mine, ci spre Lerna. Apuc rapid Calatorul de brat si il trag spre mine, dar am fost cu o secunda prea lenta. Pumnalul se infinge in perete, iar baiatul primeste o taietura adanca pe coapsa dreapta. Lerna icneste, sangele incepand sa ii pateze pantalonii. Ma incrunt enervata si ii soptesc baiatului sa se aseze pe podea, pentru ca arata mai palid decat de obicei, iar ochii ii erau sticlosi. Ma intorc spre Leon si imi scot pistolul din buzunarul paltonului. Il privesc in ochi cand apas pe tragaci si dobor barbatul care l-a ranit pe Lerna. Celelalte doua garzi isi arunca priviri unul altuia speriati. Imi ascund un ranjet. Tocmai mi-a venit o idee.

- Ma privesti de parca ai astepta sa-mi pese de slujitorii astia. zice Leon batjocoritor.

- Nu fi naiv, Leon. Cum tie nu iti pasa, nici lor nu le pasa. spun eu.

- Si-au jurat loialitatea, nu ma poti pacali!

- Chiar? intreb eu cu o spranceana ridicata.

Imi intorc capul spre barbatii speriati. Sincer, nici nu ma asteptam la alta reactie din partea lor. Sunt oameni pierduti, nu au parte de foarte multa actiune de-a lungul vietii. Indrept pistolul spre ei si imi asez degetul pe tragaci, dar inca nu il apas.

- Usa e in spatele vostru. Nu aveti decat sa fugiti daca nu vreti sa ajungeti ca prietenul vostru de acolo! ma rastesc eu.

- O sa muriti de mana mea daca ma abandonati! maraie Leon cu pumnii stransi.

Garzile aratau confuze, nestiind ce sa faca. Erau blocate intre doua decizii. Isi salveaza viata si il tradeaza pe Leon, cu speranta ca ar putea supravietui singuri, sau nu il tradeaza si mor. Daca erau destepti, ar fugi din Amaris ca sa nu ii gaseasca Leon, dar asta era strict decizia lor.

- De ce ati asculta o Calatoare? scuipa Leon.

- Cat va plateste sa faceti asta? intreb eu amuzata.

- Nu ne plateste. Ne descurcam cum putem. murmura unul dintre barbati.

- Nu o sa traiti mult pe cont propriu. zice Leon cu ochii mijiti.

- Dar nici nu o sa traim alaturi de tine. spun ei.

Barbatii se intorc si ies din casa mea, fara sa priveasca inapoi. Le fac cu mana, avand un ranjet imens pe fata. Pistolul meu se indreapta spre capul lui Leon. Ochii lui erau incetosati din cauza furiei, iar bratele ii tremurau.

- Oh, imi pare atat de rau ca te-am suparat. Nu ti-a reusit planul de a fi deasupra tuturor. spun eu ironica.

- O sa platiti cu totii pentru asta. maraie el.

Apas pe tragaci, insa Creatorul se fereste. Descarcarea electrica a pistolului provoaca un crater urat pe perete. Imi dau ochii peste cap iritata.

- Stii de cate ori am auzit replica asta? intreb eu.

- Nu ai decat sa razi pe seama mea. Tot ce spun e adevarat. O sa platesti grav pentru asta, Antea. zice el.

- Cine te crezi, Leon? Un al doilea rege Hendrix? Nu o sa ajungi nici in o suta de ani la nivelul lui!

Renunt la pistol si iau in mana pumnalul cu care am luptat ani buni. Ma apropii de Leon, insa baiatul ramane pe loc. Planuieste ceva, se observa dupa felul in care nu ma fixeaza cu privirea. Sau e pur si simplu speriat.

- Ca fost prieten, pot sa iti spun doar sa ai grija.

Eram confuza. Despre ce naiba vorbeste? Mai fac un pas spre el si imi strang pumnalul in mana. Leon nu se misca din loc, desi vede ca vreau sa il atac. Oare a dat din greseala cu capul de perete cand vorbeam cu Lerna?

- Nu ai idee ce am creat din tine, Antea. sopteste el.

Marai si arunc pumnalul spre el cu o viteza neobisnuita. El trece prin pieptul lui Leon, in locul unde ii e inima. Trupul Creatorului cade pe podea, formand rapid o balta de sange in jurul lui. Imi ridic sprancenele bulversata. Asta a fost prea usor. Ceva nu e bine aici... Il aud pe Lerna cum se vaicareste in spatele meu, ca il doare piciorul. Oftez exasperata si il privesc.

- Asteapta doua minute. Fii barbat! M-ai vazut vreodata pe mine sa ma plang? intreb eu.

- Esti mai barbat decat mine. zice el, imitand ce i-am spus eu de dimineata.

Decid sa il ignor si ma apropii de trupul lui Leon, asezandu-ma pe vine pe podea. Imi recuperez pumnalul si sterg sangele de pe el de tricoul Creatorului. Stai... Tricou? Afara e iarna, iar el a venit aici doar intr-un tricou. Corpul inca ii este cald, de parca nu ar ingheta in frigul asta. Inghit in sec, simtind un gol in stomac. Ii apuc antebratul si ii analizez pielea bronzata.

- La naiba! injur eu cand vad urma de ac.

E o clona! Cel cu care am vorbit nici macar nu era adevaratul Leon. Ridic mana in care tineam pumnalul si ii intorc capul in directia opusa cu varful pumnalului, lasand o urma urata pe obrazul clonei. Analizez locul de dupa urechea lui dreapta, insa nu vad nici un fel de tatuaj. Din cate imi amintesc, clona tatalui lui Camber avea un tatuaj dupa ureche. S1. Insa clona asta nu are nimic. Nu mai inteleg nimic! Sa fie cele cu un tatuaj un alt fel de clone..?

- Antea! Ma doare! se plange Lerna.

Ma ridic cu greu in picioare si ma apropii de Calator. Il ajut sa se ridice in picioare si il duc in baia din camera mea. Cat timp ii dezinfectam rana si baiatul icnea la fiecare atingere, mintea mea era departe. Daca Leon a trimis o clona in casa mea, inseamna ca stia ca noi o sa venim in Amaris. Clona nu i-a acordat atentie lui Lerna, de parca stia deja ca el era acolo. Mi-e frica se recunosc ca Leon a aflat unde ne ascundem eu si Camber. Mereu am simtit o privire pe mine cand eram in padure, sigur erau slujitorii lui Leon. Si mai sunt si vorbele clonei, pe care probabil Leon a pus-o sa le spuna. "Nu ai idee ce am creat din tine, Antea". Tot ce a creat Leon din mine a fost o clona pe care am omorat-o cu mult timp in urma. Ce altceva ar putea sa faca?

Călătoarea: Dincolo de AmarisUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum