Călătoarea: Dincolo de Amaris

Capitolul 18

- De ce fugim daca l-ai omorat deja pe baiatul ala? intreaba Lerna bosumflat, mergand intentionat mai incet.

Imi dau ochii peste cap, mai exasperata decat am fost inainte ca el sa vorbeasca. Strang manerul trolerului in mana stanga, iar cu cea dreapta il apuc pe Calator de brat, incepand sa il trag dupa mine. Mai aveam putin pana ajungem la locul de intalnire cu Marcus si Camber, iar Lerna ne incetineste intentionat. Serios, in momente de genul imi doresc sa nu il fi intalnit vreodata.

- Baiatul a fost un fals, iar baiatul cel real e in Amaris, gata sa ne omoare cu adevarat. mormai eu.

- Eu nu consider o mica rana pe picior o tentativa de omor. zice el cu un glas arogant si atotstiutor.

- Atunci ce e? Un cadou de bun-venit in Amaris?! ma rastesc eu. Te-ai plans tot drumul ca te doare piciorul!

Lerna ofteaza si vine langa mine, de data asta urmandu-ma fara sa comenteze. Continuam sa mergem grabiti, Lerna fiind bosumflat, iar eu gata sa atac pe oricine vad. Cuvintele clonei lui Leon imi colinda mintea. "Nu ai idee ce am creat din tine". Dar ce naiba putea sa creeze? Sau astea au fost doar niste cuvinte false pentru a ma distrage de la lupta... Insa noi nu ne luptam cu adevarat, doar ne insultam. Sunt foarte confuza. Si nu doar confuza, ingrijorarea pentru Camber imi provoaca un gol in stomac care ma face sa vreau sa fug tot Amarisul pana la el, chiar daca m-ar putea vedea oricine. Daca Leon a trimis oameni pierduti la noi, e mai mult decat posibil sa fi trimis cativa si in apartamentul lui Camber.

- Baiatul ala a fost o clona? ma intreaba Lerna incetisor.

- Da. raspund eu, fara sa ii acord prea multa atentie.

Urmeaza cateva momente de liniste. Lerna era ingandurat.

- Eu cred ca a fost trimisa cu un alt scop in casa ta, nu cu cel de a te ucide. sopteste el. Poate ea voia sa te atentioneze de ceva.

- Lui Leon nu ii pasa de mine. Banuiesc ca planuieste ceva, insa sigur nu ar vrea sa imi spuna mie asta. Stie ca as reusi sa ii stric toate planurile. spun eu, desi cuvintele lui Lerna au logica.

- Nu ma refer la Leon, ci la insasi clona. Poate baiatul l-a tradat pe Leon ca sa te ajute. zice Calatorul.

Imi ridic sprancenele surprinsa. Versiunea asta are mai mult sens! Adevaratul Leon nu mi-ar spune nimic.

- Probabil ca acea clona a fost condamnata la moarte dupa ce isi indeplineste misiunea. A ales sa moara de mana mea, decat sa aiba parte de o moarte jalnica din partea lui Leon. constat eu. Lerna, esti un geniu!

Calatorul zambeste mandru. A fost un simplu compliment pe care l-a meritat si deja se umfla in pene!

- E prima data cand imi spui ceva frumos. spune el emotionat, mimand ca isi sterge o lacrima din coltul ochiului.

- Auzi, stii ce nu inteleg eu? Cand te-am intalnit erai un fricos si te speriai de propria ta umbra, iar acum nu mai ai mult pana te transformi intr-o versiune mai putin violenta a mea!

- Marcus m-a invatat. ma lumineaza baiatul.

- Ah, da? Si ce altceva te-a mai invatat? intreb eu, incercand sa imi ascund un ranjet.

- N-Nimic! se balbaie Lerna, rosu in obraji.

- Se pare ca Marcus nu te-a invatat sa minti. spun eu, oftand dramatic.

O luam la dreapta, ocolind un bloc. In spatele lui e locul de intalnire cu Marcus si Camber. Ma bucur ca nu am avut parte de nici un atac din partea oamenilor pierduti cat timp veneam aici. Cred ca mi-a ajuns tot ce s-a intamplat in casa mea.