Capitolul 43.

4.9K 299 17
                                    


Nu o să-ți frâng inima!


–P-poftim? Mă bâlbâi, privindu-l șocată, crezând că n-am auzit bine.

–Uită-te la mine, Avril. Îmi ridică bărbia cu două degete, făcându-mă să-l privesc în ochii. Mă cunoști și știi că nu-mi plac ocolișurile. Sunt un tip direct. Arogant. Antipatic. În nici un caz potrivit pentru tine. Și da, ar trebui să stau cât mai departe de tine, dar nu mă pot abține.

–Ar trebui să mă sperie chestia asta?

–Poate, dar știu că pe tine, în schimb, te intrigă. Rânjește. Ești o iubitoare de pericol!

–Ce încerci să-mi spui de fapt, Xander? Vrei să-mi retrag cuvintele? Să spun că nu mă simt nimic pentru tine și că vreau să fim în continuare doar prieteni? Dacă asta vrei, îmi pare rău, dar nu am de gând să-ți fac pe plac!

–Nu joci corect.

–N-am făcut-o niciodată și n-o să încep doar de dragul tău!

–Mă faci să-mi neglijez principiile. Mă faci să uit. Mă alini. Mă exciți. Fiecare celulă din corpul meu ia foc instant la vederea ta. Mă înnebunești, Avril. Mă înnebunești prin tot ce faci. Cum întotdeauna faci lucruri la care mă aștept cel mai puțin. Cum mă sfidezi și nu asculți niciodată. Mă înnebunești cu privirile înflăcărate pe care mi le arunci, replicile tale usturătoare mă fac să zâmbesc, iar inima ta uriașă e unul dintre motivele pentru care vreau să păstrez distanța față de tine. Nu îmi doresc să frâng acea inimă. Și totuși, nu pot sta departe. Mă găsesc privindu-te neîncetat. Te privesc atât de mult, încât te-am învățat pe de rost.

–Demonstrează-mi.

Învățasem de-a lungul timpului să nu mă încred în vorbe goale. Alek îmi oferise această lecție.

–Îmi pot da seama dacă ești supărată după mica încruntătură de pe fruntea ta. Sau atunci când ești tristă, ai obiceiul să te închizi în tine și să suferi în tăcere. Când un lucru îți capătă atenția, nu ți-l mai poți scoate din cap. Iar atunci când te simți încolțită, nu o să lași niciodată asta la vedere, vei ține mereu capul sus și gura ta va scuipa flăcări.

–Ce mai știi?

–Mai știu că în ciuda acțiunilor tale, intenția ta nu e să fugi. Pur și simplu, asta e mecanismul tău de autoapărare. Dar tu nu ești făcută pentru așa ceva. Nu ești o lașă!

–Ba sunt. Nu am avut curajul să-mi înfrunt problemele și în schimb am decis să le ignor, iar acum toate dau năvală.

–Știi cum unii oameni supraviețuiesc haosului și așa ajung să se maturizeze? Iar alții prosperă în haos, deoarece haos e tot ce știu? Ăștia suntem noi, Avril! Tu ai supraviețuit și ai reușit să vezi dincolo de întuneric, iar eu am ajuns cineva datorită întunericului.

   –Poate că i-am ținut piept haosului, dar am avut de plătit un preț mult prea scump. Oricum, unde vrei să ajungi?

   –Arată-mi cum se simte caldura luminii oferite de strălucirea ta și lasă-mă să-ți arăt frumusețea întunericului meu. Haide să fim distruși împreună și să vedem cine va câștiga la final!

–Ca un joc?

   –Da...ca un joc. Doar doi adversari. Tu și cu mine.

   –Și care sunt regulile?

   –Nu există reguli în Infern.

   –De ce?

   –Diavolul nu ține cont de reguli.

Playing dirty Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum