Iubirea Unui Emir

Capitolul 2

În Hufarat, o țară din orientul mijlociu, era o tradiție ca nunta emirului să dureze 5 zile, iar mirele și mireasa participau doar prima zi după care se retrăgeau în palat pentru a petrece noaptea nunții. Celelalte 4 zile trebuiau să le petreacă singuri în palat cu doar câteva servitoare care să se ocupe de nevoile lor, iar oaspeții veniți la nuntă sărbătoreau prin cântece și jocuri pe tot parcursul celor 5 zile.

Emirul Karim tocmai pleca de la petrecere și se îndrepta spre palat pentru a petrece noapte nunții alături de proaspăta lui soție. Pe tot parcursul ceremonie nu îi văzuse fața miresei lui, și cu toate că așa era tradiția acest lucru îl irita. De fiecare dată când se gândea cum arată mireasa lui, în față îi apărea ea, fata pe care o văzuse în bazar acum câteva zile.

Unul dintre obiceiurile lui era de a se deghiza și a umbla nestingherit prin bazar. Acest lucrul îl ajuta să afle nemulțumirile supușilor și ce anume credeau despre el. Cu toate că Hufaratul era foarte dezvoltat, oameni care locuiau aici se lăsau conduși de tradiții și nu erau prea deschiși în privința drepturilor femeilor. Chiar și el considera că femeile erau inferioare bărbaților, dar era de părere că și ele ar trebui să aibă anumite drepturi. De exemplu să li se permită femeilor să învețe ce limbă doresc ele, nu doar franceza, și să li se permită să refuze o căsătorie cu un om care le-ar putea fi tată.

Atâta timp cât trăise tatăl său, el nu avusese puterea de a schimba vreo lege, pentru că tatăl său era foarte încăpățânat atunci când venea vorba de tradițiile și legile transmise din generație în generație. Și Karim ținea la respectarea acestora, dar crede ca oameni trebuiau să încerce să evolueze nu doar pe plan financiar.
Cu toate acestea el era mândru de țara sa. Deși Hufarat nu era o țară foarte mare, era bogată și asta se datora petrolului care se găsea pe 30% din suprafața țării.

Intrând pe ușile palatului Karim încă se gândea la misterioasa fată pe care o întâlnise în bazar. În aceea zi se plimbase mai mult decât de obicei și atunci când a dorit să le facă semn soldaților că vrea să plece, un corp micuț s-a izbit de el. Și-a coborât privirea și a văzut că era o femeie.
Nu purta hijab iar acest lucru se pedepsea. Cu toate că își dorea ca țara lui să se mai modernizeze, nu accept ca femeile să umble neînsoțite pe drum sau să nu fie acoperite corespunzător. Fata avea o rochiei neagră care îi arata puțin din formele ei.Inacceptabil!

Pe cap avea doar un voal care nu îi acoperă cum trebuie capul, lăsând la iveala câteva plete blonde. Karim deja avea o părere despre ea :era o stricată. Cum putea să umble așa printre atâția oameni?

Dar atunci când ea a ridicat capul spre el acela a fost momentul în care el a înlemnit . Își ținea voalul cu mâna astfel încât să își acopere jumătate din față, doar ochii lăsându-i la vedere. A rămas hibnotizat de acea pereche de ochii albaștri. Toate gândurile lui au dispărut. Ochii ei mari și albaștri erau la fel ca cerul când îl priveai dimineața. Senini. Luminoși, și extremi de captivanți . În ochii ei se citea teama iar Karim își dori în acel moment să o protejeze pentru totdeauna.

Fiind captivat de ochii ei, la luat  prin surprindere atunci când la ocolit și a început să alerge din nou. Karim se  întoarse să o privească cum fugea prin mulțime, nefiind capabil să mai facă nici un pas. A stat acolo privind-o până când ea a dispărut în mulțime neștiind că în spatele ei lăsase un bărbat mut de uimire și fermecat de ea pentru totdeauna. Ochii ei l-au tulburat atât de tare. Privirea ei la făcut să simtă un fior în tot corpul, ceva ce nu a mai simțit niciodată .Era uimit cu a reușit să îl farmece în doar câteva secunde. Nu știa nimic despre ea, și totuși inima lui bătea mai repede când se gândea la ea.

În zilele ce au urmat, nu a putut să și-o scoată din cap. A trimis chiar pe comandantul armatei regale, Hakim- prietenul lui din copilărie-, să încerce să afle ceva despre ea dar a fost în zadar.

Karim scutură din cap în dorința de a alunga orice gând care ducea la ea. Chiar dacă nu va ajunge să își iubească soția o va respecta și niciodată nu îi va fi infidel. Aceasta era o promisiune pe care și-o făcea lui însuși în timp ce se apropie de ușa care îl mai despărțea de proaspăta lui soție. Orice gând despre acea femeie va rămâne înafara acelei uși. Va încetat să se mai gândească cine era aceea femeie cu ochii ca marea și părul ca nisipul Sahara.