Călătoarea: Dincolo de Amaris

Capitolul 27

- C-Cum ai ajuns aici? ma balbai eu.

Fac cativa pasi in spate, dar sunt in zadar. In spatele meu e un cadavru, iar in fata mea e persoana care cel mai probabil ma va face un cadavru. Nu credeam ca reintalnirea noastra va decurge asa. In nici un caz nu am crezut ca va veni dupa mine pana aici.

- Patru roti sunt mai rapide decat doua picioare. spune Camber incruntat.

Razboinicul statea ascuns in umbre si abia daca se vedea, dar eu l-am recunoscut din prima. Hainele lui negre nu ajutau la dezvaluirea identitatii lui, dimpotriva, il ascundeau si mai mult. Ochii lui din flacari negre nu se dezlipeau de pe corpul meu. Imi vedea fiecare miscare, fiecare respiratie, chiar si prin bezna. Mirosul de sange si de frica plutea in aer. Bajbaiam prin buzunare dupa lanterna mea. Furia lui Camber era mai intunecata decat orice noapte si nu puteam decat sa vreau sa o luminez.

- Norocul tau ca ai masina. mormai eu.

Arunc o privire prin camera, cautand o usa secreta sau un loc prin care sa pot fugi. Din pacate pentru mine, Camber bloca singura iesire. De ce nu m-am gandit la asta cand am plecat? Nu as putea sa ma strecor pe langa Camber si sa fug. Dar daca il lovesc din nou... Nu, nu, proasta idee. Nu mi-ar imbunatati situatia in niciun fel.

Cat timp Camber ma asteapta rabdator langa usa, eu imi dau seama ca exista un geam in spatele meu. Oare as supravietui daca as sari pe el? Zapada mi-ar amortiza putin caderea. Merita incercat.

- Uite! Un cadavru! exclam eu.

Camber pare sa o observe in sfarsit pe Eris, care statea intr-o balta de sange cu multiple rani pe ea. Asa, am reusit sa ii distrag atentia. Profit de situatie si incep sa fug spre fereastra, aproape cazand pentru ca am alunecat pe podea. Desi geamul era strans inchis, nu imi pierd speranta ca voi reusi sa scap. Prefer sa evit cat de mult pot o morala foarte lunga.

Si pentru ca nimic in viata asta nu este asa cum vreau eu sa fie, nu reusesc nici macar sa ating geamul cu varful degetelor. Camber ma prinde. Blestem in gand reflexele si puterea lui de Razboinic. Nici macar nu stiu cum m-a ajuns atat de repede! Baiatul isi incolaceste bratele in jurul meu si ma departeaza de scaparea mea facuta din sticla. El imi tine mainile strans lipite de corp, astfel nu ma pot misca prea mult. Spatele meu era lipit de pieptul lui si ii simteam inima cum bate intr-un ritm nervos. Camber incepe sa mearga spre usa, insa eu nu cooperam prea mult cu el si imi propteam picioarele pe podea ca sa il opresc.

- Haide, nu vrei sa ma lasi sa sar cu parasuta fara parasuta? intreb eu gafaind.

Lua mult efort sa opresti un Razboinic hotarat. Eram deja obosita incercand sa il tin in loc si nici macar nu am traversat intreaga camera!

- Mi se pare ca ai venit in Amaris sa te razbuni, nu sa inveti cum sa cazi de la al saselea etaj fara sa mori. imi raspunde Camber.

In scurt timp Razboinicul se enerveaza din cauza mea, care practic nu ma miscam deloc si doar il impingeam inapoi. Camber ma intoarce spre el cu o miscare simpla, apoi se apleaca si isi pune un brat in jurul taliei mele. Cu astea facute, sunt aruncata pe umarul baiatului, aproape lovindu-mi capul de spatele lui. Camber imi ajusteaza corpul ca sa ii fie lui comod, apoi iese din camera cu usurinta. Sangele imi coboara spre cap si o sa dau vina pe asta ca toata fata imi este imbujorata.

Strang materialul paltonului lui in pumni si privesc stanjenita cum usile de pe hol se indeparteaza tot mai mult, apoi corpurile noastre incep sa coboare; mai bine spus Camber coboara, pentru ca eu nu fac nimic. De fapt, nu e atat de rau aici. Pot vedea totul de la inaltimea lui Camber. Cand o sa imi spuna sa vad lucrurile din perspectiva lui, o sa ii spun ca deja am vazut.

Deodata, Camber se impiedica pe trepte si aproape cade jos. Chitai speriata si incerc sa scap de pe umarul lui, dar baiatul isi inteteste stransoarea in jurul coapselor mele. El sta nemiscat pentru cateva secunde, probabil ca sa isi recapete echilibrul, apoi porneste din nou in josul scarilor.