Între abis şi paradis

CAPITOL BONUS - Nirvana

*Prima lor noapte* WOW grab the popcorn

Era obosită peste măsură şi simţea că nu va putea să mai ţină ochii deschişi pentru multă vreme. Era singură acasă şi se plictisea de moarte. A expirat nervoasă şi s-a dus în bucătărie. A scormonit prin frigider după ceva de mâncare, dar erau doar fructe. A luat un măr şi o pară şi le-a pus în storcător. Nici foame nu îi mai era. Şi-a frecat ochii obosiţi întinzâdu-şi uşoara urmă de rimel ce o mai avea de ieri dimineaţa.

Ușa de la intrare a scârțâit, iar Richard a intrat în casă lăsându-și haina groasă în cuier și ghetele murdare la baza scărilor. A urcat entuziasmat la etaj, dar camera lor era goală. Un zgomot surd s-a auzit de la parter şi şi-a dat seama că nu putea fi decât Anastasia. Nu ştia dacă e înţelept să râdă sau să tacă la vederea imaginii soţiei lui.

- O la naiba! Nici să nu te aud, a spus ea zâmbind.

- E în regulă strâng eu, s-a oferit bărbatul.

- Voiam să fac suc de fructe şi n-am pus calumea capacul. Fructele delicioase se scurgeau acum în parul ei brunet. Şi pe mobila din jumătate din bucătărie.

- Strâng eu aici. Tu du-te şi fă o baie.

- De ce ai ajuns aşa târziu? Iar. A accentuat ea.

- Nu am ajuns târziu. E şase jumate a spus el pregătind găleata şi mopul ca să spele pe jos. Aşa ajung de obicei.

- Poate ar fi cazul să schimbi obiceiul ăsta. A spus ea acuzator deşi nu intenţiona să fie aşa.

El a lăsat găleata acolo. S-a dus și și-a lipit buzele de fruntea ei încruntată.

- Scapă de asta, a spus el atingându-i cuta dintre sprâncene cu degetul arătator. Îmi pare rău că trebuie să lucrez atât. Credeam că te-ai obisnuit cu asta.

- Nu e vorba de "a mă obişnui" încă traiesc cu gândul că o să o laşi mai moale. S-a întors pe călcâie şi a părăsit bucataria scufundată acum într-o linişte crudă. Richard privea în gol cu mopul în mână. Nu se gândise că o deranja până acum că stă atâta la serviciu. De obicei se întorcea pe la şase, dar I se părea nedrept să neglijeze afacerea bunicului său.

*

- Şi mai nedrept este să mă neglijeze pe mine, i-a spus Anastasia Reginei la telefon.

- Anastasia ştii că nu face asta intenţionat. Te iubeşte.

- Nu ştiu ce să spun, am tot încercat să îi dau de înţeles că mi-ar plăcea să petrecem mai mult timp împreună. Crezi că...

- Atunci de ce Dumnezeu nu îi spui?! Nu are de unde să ştie dacă nu îi spui asta Anastasia, nu e medium! Să cred că ce?

- Poate că... poate că are pe altcineva, dar dacă ar fi aşa aş prefera să îmi spună. Nu vreau să mă mintă. Şi-a înghiţit nodul din gât şi îşi simţea stomacul strâns ca de o menghină. Amintirile cu Gloria i-au străbătut fiecare colţişor al minţii.

- Pentru numele celui sfânt! A strigat Regina la telefon. Ce e cu ideile astea tâmpite?! Tu şi gândeşti înainte să deschizi gura?

- Sunt urâtă Regina! M-am îngrăşat şi poate... habar n-am, poate nu îi mai plac.

- Ai nouăsprezece ani! Nu patruzeci. Şi chiar dacă ai avea el tot te-ar iubi. Şi te va iubi şi la 80 când obrajii tăi o să îţi ajungă în locul unde era o dată pieptul. Încetează să îţi mai tot faci atâtea griji.